In anii 1944-1947 raionul Rezina dispunea de 29,9 mii de hectare de pămănt arabil (fondul de stat şi particular), din care 27,3 mii hectare erau semănate cu culturi cerealiere: grău, porumb, soia şi floarea soarelui. Vita de vie şi livezile ocupau 1,5 mii de hectare. In raion se efectua un lucru considerabil In domeniul silviculturii - pădurile ocupau 7795 ha. Suprafaţa totală de terenuri agricole alcătuia 50,1 mii de hectare. In oraşul Rezina erau 67 de gospodării ţărăneşti, care dispuneau de 162,69 ha, dintre care 144,22 ha pămănt arabil; satul Ciorna avea 965,97 ha - 788 ha pămănt arabil, 16,81 ha livezi, 61,59 ha vie şi păşuni, iar in Stohnaia existau 296 de gospodării, care dispuneau de 724 ha de pămănt dintre care 644 ha erau pămănt arabil. In agricultură, in anii 1944-1950, se evidenţiau două tendinţe principale: munca individuală a ţăranilor in gospodăriile lor private, pe de o parte, şi lupta administraţiei sovietice pentru colectivizarea gospodăriilor individuale şi stabilirea controlului total asupra agriculturii, pe de altă parte. Aplicarea forţată a sistemului comunist de organizare a producţiei a schimbat mult structura repartizării pămăntului după forma de proprietate. Astfel, dacă la 1 ianuarie 1946 in raionul Rezina erau colectivizate 147 din cele 10909 gospodării ţărăneşti, apoi la 1 iulie 1950 erau formate de-acum 34 de gospodării colective, in care intrau 97 de procente de gospodării ţărăneşti individuale. Colhozurile dispuneau de 98% din pămănt, in 23 de sate s-a petrecut colectivizarea completă. La 16 iunie 1949 pe baza artelurilor agricole a fost format, in satul Rezina, colhozul "Frunze", iar in oraşul Rezina - colhozul Şciors. In acest fel proprietatea privată asupra pămăntului a fost desfiinţată. Stăpăn al pămăntului a devenit Statul. La 1950 in colhozul "Şciors" erau 90 de colhoznici, inclusiv 38 de bărbaţi şi 52 de femei. Colhoznicii erau repartizaţi in două brigăzi: una de agricultori şi alta de viticultori şi un "zvenou" (echipă) de legumicultori. Brigada de camp dispunea de 131 ha de pămănt, 5 pluguri, 5 boroane, 8 cai şi 4 căruţe. Brigada de viticultori era impărţită in trei "zvenou"-uri căte 9 oameni in fiecare. O echipă dispunea de un lot de pămănt de 6 ha, 2 perechi de cai şi 4 pluguri. In echipa de pomicultori şi legumicultori erau 14 oameni. Ei posedau 5 ha de livadă şi 1 ha de pămănt pentru cultivarea legumelor, aveau o pereche de cai şi o căruţă. După cum se ştie, colectivizarea a fost infăptuită "de sus" din iniţiativa şi la indemnul organelor de partid şi sovietice. Pentru atingerea scopurilor trasate aceste structuri recurgeau la ameninţări, represiuni, deportări, la măsuri de nimicire a ţăranilor instăriţi, a celor mai buni gospodari, cu baza economică independentă. Este marele păcat al administraţiei sovietice a cărui consecinţe le resimţim şi astăzi. De la inceput ţăranii erau marginalizaţi, izolaţi, supuşi impozitului. Conform hotărării Consiliului de Miniştri al URSS din 30 august 1947 "Cu privire la evidenţierea gospodăriilor chiaburiste in judeţele din RSSM şi impunerea lor cu impozitul suplimentar", comitetul de partid şi comitetul executiv raional au inceput a intocmi listele gospodăriilor de "chiaburi" cu scopul de a le cere impozite sporite. De fapt, impozitul in cauză era oricum mărit, deoarece gospodăriile instărite dădeau căte 1,5-2 norme de impozitare. Se considerau chiaburiste gospodăriile care angajaseră lucrători sezonieri, folosiseră munca altor ţărani drept recompensă pentru imprumutul maşinilor agricole sau avuseseră venit sistematic de la mori, oloiniţe, uscătorii de fructe şi legume, arendarea pămăntului.In total in raionul Rezina la 1 iulie 1948 au fost trecute in listele gospodăriilor "chiaburiste" 256 de familii ţărăneşti: din Buşăuca - 21, Ghiduleni - 13, Echimăuţi - 17, Ignăţei - 16, Tarasova - 12, Otac - 19, Pripiceni - 21, Saharna - 14, Gordineşti - 10, Rezina - 5 etc. Luănd in considerare faptul că pretutindeni s-au comis multe erori cănd erau incluşi ţăranii săraci lipiţi pămăntului listele au fost revăzute de mai multe ori. O parte din familii au fost excluse dar in acelaşi timp o buna parte din ţărani nevinovaţi au fost consideraţi duşmani şi mutaţi din locurile natale in "Siberii de gheaţă", vorba căntecului. Conform hotărării Consiliului de Miniştri al RSSM de la 28 iunie 1949 "Cu privire la deportarea din RSSM a familiilor de chiaburi, de foşti moşieri şi de mari comercianţi " infăp-tuirea tuturor acţiunilor de deportare a ţăranilor instăriţi a fost pusă in seamă Ministerului Securităţii de Stat al RSSM. La răndul lui NCVD-ul şi-a elaborat un plan pe care 1-a tradus in fapt in noaptea de 5 spre 6 iulie 1949. La modul concret, in raionul Rezina, deportarea s-a petrecut astfel. Cu o săptămănă inainte de ziua deportării a fost analizată componenţa activului de partid şi repartizat in grupe operative. In total au fost aleşi 200 de activişti din răndul comuniştilor şi celor fara de partid. Pentru conspiraţia operaţiei deportărilor, din iniţiativa secretarului comitetului raional de partid Ciurcov şi a şefului secţiei raionale a Ministerului Securităţii de Stat Mihailov, s-a hotărăt ca in ziua respectivă să se convoace o adunare a activului selectat, pentru a dişcuta chestiunile "Despre aniversarea a 25-a a RSSM şi sarcinile organizaţiei raionale de partid" şi "Despre Hotărărea Sovietului Miniştrilor al URSS şi a CC a 1PC (b) cu privire la recoltarea roadei şi colectarea produselor agricole". In legătură cu faptul că in Rezina nu exista o incăpere pentru un număr atăt de mare de oameni, consfătuirea urma să se desfăşoare concomitent in Rezina şi in satul Şoldăneşti. Au fost tipărite din timp şi completate personal invitaţiile pentru fiecare participant la activ. După ce a fost concretizată data inceperii operaţiei, la 4 iulie in sovietele săteşti au fost trimişi 30 de imputerniciţi ai comitetului raional de partid pentru a organiza aşa-numitele adunări ale activului satelor in scopul de a discuta probleme legate de aniversarea a 25-a a RSSM şi a schiţa angajamente concrete pentru fiecare sat şi colhoz, iar la 5 iulie să sosească impreună cu activul respectiv la adunarea raională. Imputerniciţii comitetului raional de partid au organizat şi desfăşurat sesiile sovietelor săteşti şi şedinţele cirmuirii colhozurilor, la care au desemnat unele măsuri şi la ora 17 pe data de 5 iulie au sosit la consfătuirea raională din Rezina şi Şoldăneşti. In oraşul Rezina consfătuirea a condus-o imputernicitul CC al PC(b) M. Cerneţchi, iar in satul Şoldăneşti - secretarul comitetului raional de partid Ciurcov. Consfătuirile şi-au continuat lucrările pănă la ora 23.00. Au fost prezentate referate in chestiunile in cauză. Au luat cuvăntul 49 de oameni. Reieşind din cuvăntările prezentate, s-au constatat un sir de neajunsuri in activitatea organizatiilor de partid, s-a discutat despre pregătirea de recoltare, s-au luat angajamente şi s-au adoptat hotărările respective. La ora 23.00 au sosit reprezentanţii subunităţilor militare şi cei prezenţi au luat cunoştinţă de Hotărărea Consiliului de Miniştri din 30 iunie 1949 cu privire la confiscarea averii deportaţilor de pe teritoriul R.S.S. Moldoveneşti. Instructajul privind desfăşurarea operaţiunii a fost efectuat la Rezina de către şeful secţiei raionale a Ministerului Securităţii de Stat Mihailov, iar la Şoldăneşti de către imputernicitul Ministerului Securităţii de Stat Covcov. După instructaj, au fost desemnate grupele operative care au fost trimise cu maşinile in satele raionului pentru a infăptui deportarea şi confiscarea averii celor deportaţi. In urma acestei operaţiuni au fost deportate 250 de familii, din cele 260 desemnate, restul au fost eliberate ca fiind incluse greşit in liste. Din Rezina au fost deportaţi 65 de membri ai familiilor, s-a efectuat inventarierea averii lor, casele au fost sigilate şi puse sub pază. Animalele au fost duse la ferma colhozului, iar cerealele la punctele de colectare a cerealelor. Mai tărziu au fost verificate incă o data datele cu privire la unele familii şi deportate in Siberia 195 de familii. Toate bunurile, casele, vitele, pămăntul ţăranilor deportaţi din comuna Rezina au fost transmise colhozurilor "Frunze" (s.Rezina), "Şciors" (or.Rezina), "Gorki" (s.Ciorna) şi "Jdanov" (s.Stohnaia), sovietului orăşenesc Rezina. La 7 iulie 1949 Comitetul Executiv raional Rezina a decis soarta averii confiscate de la cetăţenii deportaţi in satul Rezina - colhozului "Frunze" i-au fost transmise 2 case, un cal, 2 vaci, 3 junci, 5 porci, 19 purceluşi, 6 oi, 3 capre, 3 miei, 5 găini, 7 rate, o vănturătoare, 3 pluguri, 1 cultivator şi toate semănăturile, livezile şi viile. Sovietului orăşenesc i-au revenit 6 case şi loturile de lăngă ele. In oraşul Rezina sovietului orăşenesc i-au fost transmise 4 case cu loturile respective. Casa lui Siliman-Leimah s-a repartizat serviciului ocrotirii sănătăţii, casa lui Sudit lancheli - secţiei raionale de invăţămănt pentru a organiza un internat, casele lui Starosta lancheli şi A.Borş, (s.Rezina) au fost transformate in săli de clasă pentru şcoala medie din oraş.Colhozul "Şciors" s-a ales cu 2 case, o vacă, 2 porci, 12 purceluşi, 26 de găini, 60 de pui, o boroană, un tease pentru struguri, 2 pluguri şi toate semqnăturile, livezile şi viile. In satul Stohnaia colhozului "Jdanov" i-au revenit casa lui I.Atamanenco, 1 pore, 5 oi, 4 familii de albine, 27 stupuri de albine şi toate semănăturile, livezile şi viile; sovietului sătesc i s-a dat casa lui Chiril Florea, iar gospodăriei comunale casa lui F.Atamanenco. In satele Ciorna şi Boşerniţa noii stăpăni au impărţit casa lui Mihai Drahnea, data sovietului sătesc, casa lui T.Turcan - şcolii din Boşerniţa, casa lui T.Florea - şcolii din Ciorna. Gospodăriei comunale i s-au transmis casele lui P.Ţurcan, F.Rusu, T.Turcan, F.Purici. In total 5 case. Colhozului "Gorki" i-au fost repartizate: 5 cai, 2 mănji pănă la un an, 4 vaci, 6 junci, 3 porci, 2 purceluşi, 11 oi, 36 de găini, 76 de pui, o vănturătoare, două boroane şi terenurile, livezile, viile confiscate. Dar lista celor deposedaţi de avere nu se incheie aici. Conform hotărării C.E.R. de la 12 februarie 1948 "Despre naţionalizarea caselor in or. Rezina", bazată pe Hotărărea Sovietului de Miniştri al R.S.S.M de la 19 februarie 1945, au fost expropriate casele lui U.Botuşanschi - E.Cherner -S.Fişman - B.Averbuh - Z.Beherman - . Conform hotărării C.E.R. de la 23 iulie 1949 livezile, viile şi roada de pe terenurile ţăranilor deportaţi in Siberia din satele: Cinişeuţi, Sărcova, Păpăuţi, Ţahnăuţi, Pripiceni, Ciorna, Mihuleni, Trifeşti, Pereni au fost transmise temporar in folosinţa uniunii alimentare raionale (şeful uniunii - Cordonschi). Apoi a urmat consolidarea gospodăriilor colective sub aspect politic, organizatoric şi economic, pentru dezvoltarea agriculturii socialiste. S-au luat unele măsuri pentru pregătirea de specialişti in agricultură - preşedinţi de colhozuri, brigadieri, agronomi şi zootehnicieni. Marea lor majoritate, insă, a fost invitată din Ucraina şi Federaţia Rusă. După cum am menţionat, la 16 iulie 1949 pe baza artelului agricol in satul Rezina a fost format colhozul "M.Frunze". Membri ai cărmuirii au fost aleşi I.Gusev, I.Borş, I.Cebotari, M.Borş, C.Tontici. Problema principală cu care se confruntau membrii cărmuirii era disciplina de muncă. La şedinţa cărmuirii de la 17 mai 1950 brigadierul C.Tontici menţiona că la lucru se prezintă numai 40-50 la sută din colhoznici. In acelaşi an colhozul "Frunze" este comasat cu colhozul "Jdanov". Membri ai cărmuirii unite au fost aleşi G.Rusnac, V.Iacubovschi, M.Perju, C.Tontici, I.Borş, L.Roit-man, I.Botnari, P.Zugrav, M.Borş, (preşedinte I.Rusnac). In de-cursul anilor in postul de preşedinte s-au aflat D.Valeavschi, P.Laşciuc, U.Fruntaş ş.a.La inceputul anului 1953 in colhoz lucrau 10 brigăzi, ce intruneau 327 de colhoznici dintre care 152 bărbaţi şi 175 femei. Gospodăria dispunea de 71 de pluguri, 110 boroane, 13 cultivatoare, 8 semănători, 182 de case, 65 de căruţe, un camion cu un tonaj de 2,5 tone. Pentru a ne da seama despre eficienţa muncii ţăranilor din oraşul Rezina vom face referiri la angajamentele lor conţinute intr-o scrisoare către tov. Stalin. Ei se obligau să recolteze de pe un hectar 12 centnere de grău, 17 centnere de porumb, 10 centnere de floarea soarelui, 9 centnere de tutun, 35 centnere de struguri, 150 centnere de fructe. De mentionat că aceste angajamente erau asumate in timpul cănd numaice băntuise foametea. Au fost cazuri cănd oamenii au protestat impotriva regimului Stalinist. In această perioadă organizaţia teritorială Rezina a Partidului Democrat Agrar a incercat să organizeze o răscoală in spatele Armatei Sovietice. Materialele dosarului nr.6.102 atestă că membrii organizaţiei considerau inevitabil in eel mai apropiat timp un război intre Anglia, S.U.A., pe de o parte, şi U.R.S.S. pe de altă parte. Comitetul de conducere al partidului era alcătuit din 8 membri, dintre care 5 erau din raionul Rezina. Şeful organizaţiei era Simion Zlatan din s.Popenchi, raionul Răbniţa. Membrii acestei organizaţii au fost originari din s.Cuizăuca - 11 persoane, din Trifeşti - 12 din Gordineşti - 4, din Horodişte -3, din Pereni - 2, din Cinişeuţi, Mincenii de Sus, Pripicenii din -Răzeşi, Otac - căte 2, din Cogălniceni, Pripiceni-Curchi, Mincenii de Jos - căte unul. In dosar s-au păstrat un sir de foi volante, pe care le răspăndeau membrii organizaţiei, cu următorul conţinut "Pace in lume va fi cănd sugătorii de sănge, comuniştii, vor cădea", "Moarte bandiţilor comunişti", "Jos de pe tron, fanariotule de Stalin ce eşti", "Suferinţele poporului rus sunt groaznice, va fi o zi cănd bolşevicii vor cădea". In urma unei operaţiuni infăptuite de organele securităţii de stat membrii acestei organizaţii au fost arestaţi. S.Zlatan V. Odobescu, S.Ciolan au fost impuşcaţi, iar o parte din membrii organizaţiei au fost condamnaţi la diferite termene privaţiune de libertate.O altă tragedie, după colectivizarea forţată din 1946-47, a constituit-o foametea prin care au fost impuşi să treacă rezinenii, la fel ca şi intreaga Moldova. Documentele de arhivă reflectă cu exactitate conţinutul tuturor etapelor acestei perioade. Colectările forţate (postavca) ale produselor agricole de către statul sovietic au fost principala cauză care a provocat foametea. Ţăranii din Rezina, Ciorna, Stohnaia, Boşerniţa, erau impuşi să furnizeze la stat păine, seminţe de floarea soarelui, cartofi, fan, carne, lapte, ouă, brănză, lănă, struguri, fructe, legume, indiferent dacă au semănat sau nu culturile agricole respective, dacă au sau nu posibilitate fizică reală să indeplinească această sarcină. La aceasta se mai adauga impozitul pe casă şi alte construcţii. Normele rechiziţiilor era imposibil de a fi indeplinite. Repartizarea lor nu tinea cont de structura fondului funciar, de calitatea pămăntului, de specificul gospodăriilor ţărăneşti, de starea lor economică. Seceta din anul 1945 şi războiul au provocat şi mai mult agravarea situaţiei ţăranilor. Conform hotătării Comitetului Executiv Raional de la 28 iulie 1944 erau stabilite patru grupe de colectări ale produselor agricole de la ţărani. In Sovietul sătesc Stohnaia (satul Rezina intra in componenţa acestui soviet sătesc) erau stabilite următoarele grupe: prima grupă - 229 de gospodării, care foloseau 342 ha, a doua grupă - 43 de gospodării ţărăneşti cărora le aparţineau 68,98 ha, a treia grupă - 18 gospodării, ce aveau in folosinţă 47,94 ha, a patra grupă - 6 gospodării, ce aveau 13,43 ha. In oraşul Rezina In prima grupă erau incluse 59 de gospodării ţărăneşti, care dispuneau de 71,26 ha de pămănt şi in grupa a treia o gospodărie cu 13,50 ha. Unele mici inlesniri au fost acordate gospodăriilor cu mulţi copii şi invalizilor. Colectarea parţială a produselor agricole se efectua de către echipe speciale care făceau percheziţii in gospodăria fiecărui ţăran. Deoarece planurile de "postavca" rămăseseră neschimbate, iar recolta era mica, oamenilor li se măturau podurile şi ţăranii rămăneau absolut fara careva surse de existenţă. Acei care se impotriveau erau arestaţi, judecaţi şi declaraţi "duşmani ai poporului", "naţionalişti romăni". Foametea care s-a abătut pe capul rezinenilor a fost una dintre cele mai ingrozitoare pagini din istoria localităţii. La 25 febraarie 1947 in judeţul Orhei erau deja 7257 suferinzi de distrofie. La fiecare cinci zile mureau căte 30-35 oameni. Numai in 24 zile ale lunii februarie 1947, in judeţul Orhei au murit 433 de persoane, iar in iunie 1262 oameni, 13 966 persoane fiind atacate de difterie. Despre proporţiile distrofiei la Rezina, aflăm şi din hotărărea sovietului orăşenesc de la 1 martie 1947, prin care se menţiona situaţia destul de gravă şi se preconiza deschiderea unui punct de alimentaţie a populaţiei pentru o sută de oameni. Din materialele din arhiva raională de Stare civilă rezultă că in decursul anului 1947 la Rezina au decedat 26 de cetăţeni, inclusiv 14 de distrofie alimentară, in localităţile Ciorna şi Boşerniţa din 141 decedaţi. 109 au murit de foame, iar la Stohnaia din 97 decedaţi, 41 de foame. Cel mai mult in acele timpuri au avut de suferit copiii. Rămănănd fara părinţi, ei vagabondau prin oraş şi satele raionului in căutare de hrană. La 15 ianuarie 1948 C.E.R. a adoptat o hotărăre specială, in care se menţiona că in raion sunt inregistraţi 252 de copii rămaşi fara de părinţi şi erau necesare 151 200 ruble pentru protejarea lor. In 1946 oamenii consumau deja frunze, troscot, stir. ghindă, erau o mare raritate animalele domestice. In lunile şi anii cănd Moldova murea de foame, Uniunea Sovietică a exportat in alte ţări 1 milion 700 mii tone de cereale. Tot atunci industria alimentară din RSSM a depăşit planul anului 1946 la fabricarea untului cu 33,2 la sută, a uleiului cu 39,5, a cărnii cu 32,5, a conservelor cu 101,9 procente148. Aceste produse alimentare proveneau din producţia achiziţionată de la ţărani şi se exporta in URSS, in timp ce producătorii Moldovei mureau de foame. E adevărat că una din cauzele foametei a fost şi seceta din 1945-1946, partial şi din 1947. In aceşti ani au căzut foarte puţine precipitaţii atmosferice, iernile au fost fara zăpadă, temperatura aerului atingea la soare 40-50°, ceea ce a provocat pieirea in 1946 in judeţul Orhei a 30 la sută din cerealele semănate. In acelaşi timp presa aproape că nu se referă la secetă, preferănd să scrie despre "lipsa de ploi", de teamă ca nu cumva ţăranii să creadă că seceta i-ar putea scuti de rechiziţii. Ţinem să menţionăm că din 1812 şi pănă in 1939 au fost atestaţi peste 30 de ani secetoşi, dar populaţia Rezinei şi a satelor raionului nu a suferit nicicănd aşa ca in 1946-1947, fiindcă cauza principală a foametei a constituit-o politica stalinistă de colectare forţată a produselor agricole de la ţărani. Foametea a fncetat numai odată cu străngerea roadei anului 1947.
Go to top