In 1944-1946 a fost distrus totalmente sistemul de instruire romănesc, interzise revistele şi ziarele pedagogice, literatura artistică şi didactică romănească. In locul şcolii romăneşti a fost adus şi implantat din nou sistemul de invăţămănt sovietic. La 3 iulie 1947 C.E.R. constată că in unele localităţi şcolile sunt ocupate de alte organizaţii. Aşa, de pildă, in satul Boşerniţa in 1940 a fost deschisă şcoala in clădirea fostului pichet romăn. In anii 1941-1944 această clădire s-a folosit tot ca şcoală. In 1944 conducerea carierei de calcar din Rezina fara consimţămăntul organelor locale a ocupat această clădire şi a transformat-o in birou. C.E.R. Rezina se adresează către Sovietul Miniştrilor al R.S.S. Moldoveneşti cu rugămintea de-a contribui la eliberarea acestei clădiri şi a o transmite şcolii. In anul de studii 1944-1945 frecvenţa in şcofile din Rezina a fost de 80-95%, iar insuşirea materialului constituia 81-92%. Majoritatea absolută a copiilor din oraş au fost şcolarizaţi. in 1947, conform datelor noii puteri, in raion erau 4168 de analfabeţi şi 4168 semidocţi, in satul Ciorna respectiv 204 şi 353, Stohnaia 161 şi 38, Rezina 110 şi 58152. In legătură cu aceasta s-au deschis 464 de cercuri pentru lichidarea analfabetismului, s-au organizat 30 de şcoli serale, unde urmau să inveţe 1290 de adolescenţi. in anul de invăţămănt 1947-1948 frecvenţa in şcolile serale a fost de 65 la sută, din cele 464 de cercuri pentru lichidarea analfabetismului activau sistematic 351. In raion invăţau 5646 persoane, frecvenţa alcătuind 63 la sută. Nesatisfăcător se desfăşura acest lucru in Rezina. Cercurile nu lucrau sistematic. La sesiunea C.E.R. din 18 noiembrie 1949 s-a menţionat că in anul respectiv de invăţămănt funcţionau 20 de şcoli primare, 16 şcoli de 7 ani şi o şcoală medie. invăţau la şcoală 7.128 de elevi fiind instruiţi de 271 de profesori. Erau vacajnte 68 posturi de invăţători. Lipsa de cadre se datora faptului că mulţi pedagogi au fost nevoiţi să se refugieze in Romania. O altă cifră denotă că insuşeau prost materia 1849 de elevi. In şcoala moldovenească din Rezina au fost luaţi la evidenţă 194 de copii de vărstă şcolară dintre care frecventau şcoala 182 de elevi. Nu insuşeau la nici un obiect 18, la două şi mai multe obiecte 29 de elevi. Sovietul orăşenesc efectua sistematic controlul activităţii şcolilor din oraş. Aşa, in august 1954, la sesiunea sovietului orăşenesc se discută situaţia din şcoala moldovenească (director adjunct al şcolii Petru Nicolai) şi din şcoala rusă (director Petru Tcaci). In şcoala rusă invăţau 238 de elevi, in cea moldovenească . S-a menţionat că multe probleme apar in legătură cu faptul că nu ajung manuale, caiete, se resimte situaţia grea de după război. Instruirea avea un caracter inalt ideologizat şi politizat. Diriginţii de clasă efectuau o muncă permanentă de şcolarizare, asigurau frecvenţa la lecţii. Un rol deosebit in viaţa copiilor il jucau organizaţiile pioniereşti şi comsomoliste.Medicina a fost un factor important ce contribuia in mare măsură la prosperarea social-culturală a rezinenilor. Inţe-legănd aceasta, C.E.R. la 20 decembrie 1948 a adoptat o hotărăre despre necesitatea construcţiei unui nou spital raional. In hotărăre se menţionează că spitalul raional este amplasat in localul fostului spital sătesc din localitatea Ciorna, avănd o capacitate de numai 55 de paturi, care erau insuficiente să satisfacă necesităţile populaţiei: de aceea C.E.R. făcea demers către Sovietul Miniştrilor al RSS Moldoveneşti să aloce un milion de ruble pentru construcţia unui nou spital cu 100 de paturi. La sesiunea a şaptea a sovietului orăşenesc Rezina de la 17 februarie 1950 se ia in discuţie situaţia legată de scarlatina ce s-a declanşat in localitate. Chiar din primele zile ale dezlănţuirii bolii, medicii s-au incadrat in acţiunile curative şi cele de intreţinere a oraşului intr-o stare sanitară normală. In 1944-1956 au fost elaborate un sir de hotărări privitoare la starea sănătăţii locuitorilor oraşului. Sistemul de luminare culturală a fost implantat şi se dezvolta in conformitate cu legislaţia şi cu modelele sovietice. Dezvoltarea culturală a localităţilor era pusă in legătură cu existenţa aşanumitelor lăcaşe de cultură - casele, palatele de cultură. O astfel de casă a fost inălţată şi la Rezina. După moda timpului, la construcţia acestui obiect au participat toţi lucrătorii din oraş. In 1957 pe lăngă casa de cultură activau 6 cercuri: coral, de dans, dramatic, de fotografie, de cusătorie şi artistic. După război, este deschisă biblioteca raională din Rezina. Literatura romănă, interzisa categoric, a fost nimicită. Fondul bibliotecii era completat cu literatura rusească. adusă de la editurile sovietice sau cu literatura moldovenească. Viaţa culturală a suportat şi ea consecinţele represiilor staliniste. O parte din invăţători, preoţi, lucrători ai căminelor culturale au fost nevoiţi să emigreze din Moldova, alţii au fost deportaţi sau supuşi "criticii socialiste", fiind invinuiţi de nationalism. A fost interzisa utilizarea alfabetului latin şi s-a introdus alfabetul rus. Romănofobia era promovată cu titlu de politică culturală de stat şi de partid. Cultura sovietică ignora tradiţiile, datinile naţionale moldoveneşti. O politică dura s-a adoptat contra religiei. Majoritatea bisericilor din raion au fost inchise, multe din ele au fost distruse. Vom menţiona insă că evoluţia culturală in aa. 1944-1956 s-a realizat pe două făgaşe: procesul cultural de orientare sovietică şi cultura naţională, susţinută de adevăraţii intelectuali, de popor, de forte care erau incadrate in lupta ilegală, mocnită de eliberare naţională. Anume această "dualitate" a dezvoltării culturii in Moldova nu a permis distrugerea completă a culturii noastre naţionale.
Go to top