Analiza datelor recensămăntului general al populaţiei Romăniei, efectuat la 30 decembrie 1930, ne demonstrează că situaţia demografică in Basarabia după Unire s-a caracterizat printr-o reducere simţitoare a mortalităţii şi o creştere a natalităţii. Drept rezultat s-a atestat sporirea populaţiei. Pe lăngă aceşti factori naturali, asupra creşterii populaţiei a influenţat şi afluxul de imigranţi veniţi din teritoriile din stănga Nistrului, ori, după cum scrie E. Giurgea, al "populaţiei flontante, venite după război din regiunea Podoliei, a Poloniei şi a Chersonului, şi din alte regiuni ruseşti mai indepărtate". Intradevăr, evenimentele politice legate de războiul civil din Rusia şi dezastrul de care erau insoţite, foametea din 1933 au constituit cauza venirii in judeţul Orhei şi, bineinţeles, la Rezina a unui număr mare de refugiaţi. După datele Dicţionarului statistic al Basarabiei, populaţia venită din stănga Nistrului in judeţul Orhei a constituit 7.680 de oameni. O mare parte din refugiaţii, veniţi in comuna Rezina in primii ani după Unire, o alcătuiau evreii, numărul lor atingănd către anul 1930 la 2961 de persoane. Majoritatea evreilor s-au aşezat cu traiul in Rezina-tărg. Tot in primii ani după Unire s-au intors la Rezina şi in alte localităţi natale o parte din ţăranii impuşi de imprejurări să participe la colonizarea regiunilor slab populate ale Rusiei, organizată de administraţia rusească in timpul reformei lui Stolăpin. Recensămăntul general al populaţiei Romăniei din 1930 ne dă următoarele date privitoare la populaţia comunei şi a plasei Rezina: După originea etnică majoritatea populaţiei in comuna Rezina o alcătuiau romănii, care numărau la 29 decembrie 1930 4384 sau 59% din populaţia totală. In Rezina-tărg şi Rezina-sat romănii alcătuiau numai 33%. Populaţia statornică in comuna Rezina după neam şi limba maternă s-a repartizat in anul 1930 in felul următor: in satul Boşerniţa din 638 de locuitori, 618 erau romăni, 2 ruşi, 7 bulgari, 3 evrei, 619 socoteau limba romănă limba lor maternă; in satul Ciorna din 1417 locuitori, 1379 erau romăni, 25 ruşi, 2 ucraineni, 1 polonez, 10 evrei, 1392 de oameni socoteau limba romănă limbă maternă, 15 - limba rusă şi 10 - limba idiş; in Rezina-sat locuiau 820 de oameni, dintre care 742 erau romăni, 8 nemţi, 22 ruşi, 1 polonez, 49 evrei, 743 socoteau limba maternă limba romănă, 8 limba germană, 22 limba rusă, 1 polona, 49 idişul; in Rezina-tărg in total erau 3767 de locuitori, dintre care 770 erau romăni, 6 - unguri, 2 nemţi, 80 ruşi, 3 bulgari, 4 poloni, 2889 evrei, 2 greci, 1 armean, 1 găgăuz, 1 sărb. Limba maternă 772 o socoteau romăna, 6 ungara, 91 limba rusă, 2889 idişul; in satul Stohnaia din 871 de locuitori, 837 erau romăni, 1 neamţ, 22 ruşi, 1 bulgar, 10 evrei. Din numărul total de locuitori 825 socoteau limba romană limba maternă, 1 - limba germană, 7 - limba rusă, 10 - idişul şi 1 limba bulgară76. In plasa Rezina erau născuţi in localităţile In care au fost recenzaţi 54346 locuitori sau 84,4%, s-au născut in altă parte 8551 dintre care 2772 bărbaţi şi 5779 femei, s-au născut In străinătate 1387, 135 au fost cu locul naşterii nedeclarat. Locuitorii cu limba maternă neromănă s-au cifrat la] 9799, dintre care 4749 bărbaţi, 5050 femei. Din ei ştiau romăneşte 7958 sau 81,2%, nu posedau limba romănă 1758, inclusiv 742 bărbaţi, 1016 - femei, 83 - n-au răspuns. Populaţia de alt neam decăt eel romăn alcătuia 9724 de locuitori. Toate aceste date statistice ne vorbesc despre dezvoltarea in Rezina a unor relaţii interetnice normale, in baza legislaţiei Statului de drept şi a Constituţiei Romăniei din 1923, care apăra interesele tuturor cetăţenilor romăni. Unirea Basarabiei cu Romania a fost insoţită şi de transformări administrative importante. După unire s-a păstrat impărţirea teritoriului ei in 9 judeţe (uezdl in timpul Rusiei ţariste), investindule insă cu dreptul de persoane juridice cu largi atribuţii administrative şi gospodăreşti.Comunele urbane şi rurale formate prin legea administrativă din 1919 se bucurau de o largă autonomie locală, repartizănd după hotărărea proprie avutul şi venitul lor prin consiliile comunale, alese prin votul liber. Comunele erau imputernicite cu drepturi şi atribuţii edilitare şi de asistenţă socială. CoTnuna Rezina se supunea administrativ plasei Rezina din judeţul Orhei. In componenţa comunei intrau localităţile Boşerniţa, Ciorna, Rezina-sat, Rezina-tărg, Stohnaia. Astfel, cea mai mare unitate administrativă era judeţul. Primul prefect de judeţ a fost numit la Orhei lt.col.Robescu. Mai tărziu in fruntea judeţului Orhei au fost prefecţii Mihail Coteanu, Constantin Dumitrescu, Gheorghe Chiriţă, Alexandru Manolescu, Virgil Mironescu, Gheorghe Mihail, Alexandru Saidac şi alţii. Fiecare prefect ducea răspundere personală de starea judeţului in fata preşedintelui Consiliului de Miniştri al Romăniei. Ei au făcut mult pentru rezolvarea celor mai stringente probleme ale judeţului Orhei şi ale plasei Rezina. Fiecare judeţ era Impărţit in plase, iar plasele, la răndul lor, erau alcătuite din comune. La răndul lor comunele erau Alcătuite din sate, Localitatea Rezina a devenit centru de comuna şi plasă. Plasa era alcătuită din 43 de sate: Alcedar, Boşerniţa, Buciuş-i a, Mincenii de Sus, Glingeni, Gordineşti, Dorobătoaia, Dealul Inalt, Echimăuţi, Ignăţei, Chipeşca, Lipcani, Mateuţi, Meşeni, Mihuleni, Mincenii de Jos, Sămăşcanii de Sus, Olişcani, Curătura, Parcani, Peceştea, Pepeni, Piscăreşti, Poiana, Saharna, Trifeşti, Păpăuţi, Pripiceni-Curchi, Pripiceni-Răzeşi, Răspopeni, Rezina-sat, Sărcova, Solonceni, Stohnaia, Fuzăuca, Cinişeuţi, (Ciorna, Şipca, Şoldăneşti, Ţahnăuţi, Tarasova, Pereni. In fruntea plasei se afla pretorul, acesta avănd imputerniciri să conducă şi să respecte ordinele prefectului şi prefecturii Orhei; să rezolve toate problemele locale, satisfăcănd interesele statului şi ale populaţiei in baza legislaţiei romăneşti. Din anul 1918 pretura Rezina a fost condusă de pretorii: G. Sacara, D. Critic, C. Dumitriu, A. Sirlican şi alţii. La 1923 comuna Rezina se caracteriza in modul următor: Rezina-sat avea 120 de clădiri, 120 de menaje, o moară cu benzină, şcoală primară mixtă, post de jandarmi, poştă rurală şi o cărciumă. Rezina-tărg dispunea de 749 clădiri locuite, 1029 menaje, de o gospodărie boierească, care se constituia din 5 case, una locuită şi 4 ruinate, exista o grădină de zarzavaturi, tărg anual la sfăntul Gheorghe şi sfăntul Dumitru, două bănci populare, o cooperativă orăşenească de consum "Rezina", o cooperativă agricolă, trei cariere de piatră, un atelier de pielărie, o fabrică de bere, o moară de abur, 3 mori de apă, o şcoală primară mixtă, un liceu mixt, două şcoli de meserii, o biserică ortodoxă, 6 sinagogi, secţie şi post de jandarmi, serviciul veterinar de frontieră, agent sanitar. reşedinţă de voloste, reşedinţă de subprefectură, judecătorie rurală de ocol, poştă de zemstvă cu 14 cai, telegraf, telefon, circumscripţie de percepere.In satul Boşerniţa erau 106 clădiri locuite şi 140 de menaje, două grădini de zarzavaturi, trei mori de apă, poştă rurală. Satul Ciorna dispunea de 249 de clădiri locuite şi una nelocuită, 300 de menaje. In localitate funcţionau: o carieră de piatră, două mori de apă, o şcoală primară mixtă, o biserică ortodoxă, poştă rurală. In satul Stohnaia erau 155 de clădiri locuite, 146 de menaje, era o gospodărie boierească, o moară de apă, o şcoală primară mixtă, o biserică ortodoxă, o poştă rurală şi două cărciume. Administraţia comunei Rezina era constituită din primărie şi consiliu comunal, percepţie şi agenţii ei, serviciul de constatare, oficiul poştei, telegraf, postul de jandarmi, secţia de jandarmi, consiliul agricol comunal, serviciul veterinar, ocolul silvic, parohia, judecătoria, serviciul ocrotirii sănătăţii, comitetul şcolar. Toate aceste subdiviziuni se subordonau direct Preturii din Rezina sau organelor judeţene corespunzătoare, prefecturii judeţului Orhei. Fiecare subdiviziune administrativă avea cadre proprii, rezolva problemele administrative de care erau responsabile persoanele aflate in exerciţiul funcţiunii. Primăria comunei avea in componenţa sa pe cei 10 membri ai consiliului comunal, aleşi pe termen de 2 ani de către populaţia locală. Consiliul comunei se convoca de 2-3 ori pe trimestru. Avea imputerniciri să puna in discuţie şi să adopte decizii privitoare la multe probleme legate de viaţa comunei. La 1926 consiliul comunal Rezina-tărg se constituia din primarul V. Averbuh, membrii consiliului Leiba Goiberman, Iosif Gogan, Soma Lipneac, Şvuli Vugman, Iosif-Ber Boiarschi, Mordco Gamburg, Ilie Acman, Foca Prepeliţă . Fiecare membru al Consiliului comunal cănd incepea exercitarea funcţiei sale depunea jurămănt in fata prirnarului. Astfel, la 2 aprilie 1926 a fost depus următorul jurămănt: "Jur credinţă regelui, supunere Constituţiunii şi legilor Ţării mele, jur să apăr şi să sprijin interesele comunei". Adoptarea legii electorale din 13 decembrie 1918 a permis rezinenilor de a alege pe cale democratică reprezentanţii săi in organul puterii de stat. Din 1918 şi pănă in 1940 electoratul comunei Rezina a participat la peste 10 alegeri parlamentare, comunale, judeţene, constituţionale. Din păcate insă nu s-au păstrat toate do-cumentele despre evenimentele similare din perioada interbelică. Alegerile aveau loc in conformitate cu prevederile noii Constituţii, adoptate la 1923. Aveau dreptul să se inscrie in liste doar bărbaţii ce atingeau vărsta de 21 de ani. Femeile in acel timp naveau incă drept de vot. Dar, spre deosebire de condiţiile inaintate de legislaţia regimului ţarist, incepănd cu anul 1918, rezinenii căpătaseră dreptul de a participa la alegerile parlamentare, judeţene, comunale, fapt ce a semnificat un pas hotărător in dezvoltarea democraţiei. La alegeri era obligat să participe capul familiei, impreună cu toţi membrii ei de sex masculin."Monitorul judeţului Orhei" de la 1 mai 1934 scrie că in Icgătură cu modificările infăptuite in legea despre organizarea administraţiei locale prin decizia prefectului pentru a alege numărul legal de căte 10 consilieri comunali pentru ziua de 24 umie 1934 in comuna rurală Rezina, compusă din satele lioşerniţa, Ciorna, Rezina-tărg, Rezina-sat şi Stohnaia, era anunţată votarea in localul şcolii primare din Rezina-tărg . După unire, in comuna Rezina este creat postul de landarmi, iar in plasa Rezina secţia de jandarmi cu funcţie de poliţie sătească. Era un lucru firesc şi necesar. Unităţile de landarmi au inlocuit organele jandarmeriei ţariste, care dominaseră timp de mulţi ani in Basarabia. Jandarmeria i usească luptase cu mişcarea de eliberare naţională, pe cănd posturile şi secţiile de jandarmi indeplineau funcţii de mtreţinere a ordinii publice. In fruntea postului de jandarmi se alia şeful de post, iar in fruntea secţiei - şeful de jandarmi. Pîană la 3 ianuarie 1939 jandarmeria sătească s-a supus organelor locale. Un anumit rol in munca de administrare a Rezinei i-au avut şi gardienii, care se subordonau şefului de jandarmi. Gardienii erau obligaţi să menţină ordinea, siguranţa şi liniştea populaţiei, să apere proprietatea privată a sătenilor. Ei preveneau infracţiunile. In anul 1924-1925 la Rezina-tărg ii avem, ca gardieni pe Ion Păslaru, Trifan Turtă, Tihon Frunză, Deomid Frunză ş.a.. Pentru apărarea ţării, administraţia Rezinei desfăşura o activitate cu privire la pregătirea recruţilor şi la susţinerea măsurilor de intărire a potenţialului de apărare al ţării (colectarea furajelor, pregătirea echipamentului şi rechizitelor). Tinerii rezineni făceau serviciul militar obligatoriu, dar şi serviciul militar suplimentar. Secţia de recrutare din judeţul Orhei organiza recrutarea şi mobilizarea pentru corpul 3 de Armată, dislocat in Basarabia. Aşa, de pildă, pentru promoţia anului 1926 erau pregătiţi spre a fi recrutaţi 21 de tineri din Rezina. După declanşarea celui de al doilea război mondial comandamentul militar romăn, conducăndu-se de anumite raţionamente, a dislocat la Şoldăneşti (pretura Rezina) Campania a 5-a de grăniceri comandată de căpitanul I. Dancu. Ostaşii acestei campanii incadrate in Regimentul 8 de grăniceri au supravegheat pe Nistru securitatea Romăniei pănă la retragerea din august 1944, curmănd orice acţiuni dăunătoare securităţii statului. La 10 septembrie 1936 Rezina a primit sterna aprobată prin decret regal. Blazonul Rezinei avea următoarea descriere oficială: "Pe un scut roşu o biserică de argint cu două turnuri, aşezată in profil pe o terasă verde, străbătură de o fascie ondulată de argint. Scutul timbrat cu o coroană murală de argint cu trei turnuri, care simbolizează ctitoria veche moldovenească" . Fascia ondulată de argint simbolizează răul Nistru, coroana murală indică rangul localităţii in ierarhia oraşelor din ţară, biserica arată că la 1700 aici a existat o mănăstire, numită Razana, iar pe la 1806 această mănăstire era un schit desfiinţat.
Go to top