După cum se ştie, la 23 august 1939, la Moscova, intre U.R.S.S. şi Germania a fost semnat un Pact de neagresiune, care prevedea abtinerea de la orice act al unei părţi impotriva alteia atăt izolat, cat şi in comun cu alte puteri. Ambele părţi se angajaseră să se facă consultaţii pentru viitor, să soluţioneze litigiile şi conflictele apărute exclusiv pe cale paşnică. In linii mari, acest pact nu conţinea nimic prejudicios, dar mai exista şi un "Protocol adiţional secret", care a servit drept bază a politicii agresive sovieto-germane. Acesta prevedea delimitarea sferelor de influenţă in Europa răsăriteană. Paragraful 1 stabilea că "in cazul unei transformări teritoriale şi politice a teritoriilor aparţinănd Statelor Baltice (Finlanda. Estonia, Letonia, Lituania), frontiera nordică a Lituaniei va reprezenta frontiera sferelor de interes atăt ale Germaniei, cat şi ale U.R.S.S.". Paragraful 2 sublinia: "In cazul unei transformări teritoriale şi politice a teritoriilor aparţinănd statului polonez, sferele de interes, atăt ale Germaniei, cat şi ale U.R.S.S., vor fi delimitate aproximativ pe linia răurilor Narew, Vistula şi San. Paragraful 3 prevedea: "In privinţa Europei Sud-Estice, partea sovietică subliniază interesul pe care-1 manifestă pentru Basarabia. Partea germană işi declară totalul dezinteres politic faţă de aceste teritorii"109. Acest protocol a fost declarat de către Hitler şi Stalin "Strict secret". Ei au impărţit teritoriul Romăniei in sfere de influenţă. Rusia era gata să reanexeze Basarabia, iar Germania să folosească petrolul romănesc. Astfel, conform pactului iscălit de ministrul afticerilor externe al Germaniei Ioachim Von Ribbentrop şi Ministrul afacerilor externe al U.R.S.S. V. Molotov, intre 28 iunie şi 3 iulie 1940 Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa au fost răpite prin forţa armelor de la Romania şi anexate Uniunii Sovietice Ignorănd convenţiile şi tratatele semnate in perioada interbelică, U.R.S.S. işi propuse o politică agresivă, de intimidare şi cuceriri. După ce invadează Polonia, atacă Finlanda şi cucereşte ţările Baltice, Uniunea Sovietică găseşte, in iunie 1940, momentul potrivit pentru a invada Basarabia, cu un leritoriu de 44,5 mii km2 şi o populaţie de 3 mln 200 mii de oameni. La inceputul lui iulie 1940, in comuna Rezina, se insta-lase deja noul regim. In locul administraţiei naţionale a inceput să se creeze o nouă administraţie - sovietică. Comuniştii au schimbat statutul de administrare al localităţii. Dacă pănă la 1940 Rezina fusese centrul comunei şi de plasă, din iulie 1940 ea a devenit centrul volostei Rezina, iar de la 11 noiembrie 1940 - centrul raionului Rezina. Pe baza a trei sate din fosta comună (Boşerniţa, Ciorna, Stohnaia) au fost formate sovietele săteşti Ciorna şi Stohnaia. La 26 august 1940 localităţii Rezina i se conferă statutul de oraş. Intr-o perioada relativ scurtă de timp in judeţele şi oraşele Basarabiei, care au intrat după 4 noiembrie 1940 in componenţa R.S.S.Moldoveneşti, au fost formate 6 comitete executive judeţene, 6 comitete executive orăşeneşti, 52 de raion, 11 de orăşel, 1,178 comitete executive săteşti. Intreaga lor activitate tinea nemijlocit de instaurarea regimului sovietic pe teren. In scurt timp după 28 iunie 1940 in Rezina se stabileşte "biroul organizatoric al P.C.(b) din Ucraina" al volostei Rezina. Acest birou era compus din cinci persoane (Tişcenco, Moiseenco, Prohorskoi, Şestopalov, Borovik) şi avea menirea de a realiza instaurarea administraţiei sovietice in localităţile din volostea Rezina. Printre primele, este creat "sovietul orăşenesc" Rezina, preşedintele căruia devine G.Iakimov. La 10 octombrie 1940 in oraşul Rezina sunt infiinţate primele organizaţii de partid. Astfel, prima organizaţie primară de partid a fost creată la comitetul de partid al volostei (volparcom), constănd din 8 membri şi 2 candidaţi in membrii de partid (I.Tişcenko, C.Moiseenko, S.Prohorskoi, M.Borovik, A.Gurenciuk, I.Carpenco, F.Fedinov, M.Tişcenko, P.Borăsko, V.Coniaşkin). Secretar a fost ales M.Borovik. Au fost create de asemeni organizaţii similare la comitetul executiv de voloste (secretar S.Lianoi), la secţia de voloste a N.K.V.D. (secretar P.Nesterov), la secţia de finanţe a volostei (secretar S.Bulăghin), la secţia raională de invăţămănt (secretar Z.Vereşceaghin). La sfărşitul anului 1940, in raion erau in total 10 organizaţii de partid şi şase organizaţii comsomoliste, din a căror componenţă făceau parte 75 de comunişti şi 45 de comsomolişti. Majoritatea dintre comunişti erau stabiliţi de curănd in raionul Rezina fiind veniţi din diferitele regiuni ale Uniunii Sovietice. Către ianuarie 1941 in raionul Rezina existau 22 de soviete săteşti, un soviet orăşenesc, in care activau 184 de persoane. Din cei 23 de preşedinţi ai comitetelor executive 3 erau membri de partid, 2 erau comsomolişti şi 17 fara de partid. Din 184 de membri ai sovietelor - 140 erau romăni (moldoveni), 14 ruşi, 21 - ucraineni şi 9 evrei.In calitate de membri ai Comitetului Executiv Raional Rezina au fost confirmaţi I.Tişcenko, Şestopalov, Provor, Siusko, Lianoi, Cravcenko, Krasnopolski, Iakimov, Novikov. In calitate de preşedinte al CER a fost confirmat Şestopalov. La adunarea de dare de seamă a comuniştilor din raion de la 24 ianuarie 1941 secretari ai comitetului raional de partid au fost aleşi G.Tişcenko, Prohorskoi. La 25 septembrie 1940 au fost confirmaţi 25 de reprezentanţi ai judecătoriei populare (asesori populari). Printre ei figurau I.Cleţman, A.Avrum, D.Gorbunov, R.Melicek, P.Muşinski, I.Tişcenko, T.Bondarenko, M.Sandu, A.Malai, O.Goncearuc şi alţii. In componenţa asesorilor populari erau 4 muncitori, 10 ţărani, 10 slujbaşi, 1 gospodină. Preşedinte al judecătoriei a fost ales P.Varşovciuk. Judecătoria de voloste, numită ulterior judecătorie raională, judeca in baza Codului penal al R.S.S. Ucrainene şi a Legilor U.R.S.S. La 10 noiembrie 1940 a fost convocată la Chişinău sesiunea a patra extraordinară a Sovietului Suprem al R.A.S.S.M. la care s-a adoptat Legea cu privire la alegerile in Sovietul Suprem al R.S.S. Moldoveneşti şi Sovietul Suprem al U.R.S.S. Ziua alegerilor a fost fixată pentru 12 ianuarie 1941. S-au determinat şi circumscripţiile electorale. In raionul Rezina s-au format cinci comisii electorale de circumscripţie şi 32 de comisii de sector, in care au fost inaintate respectiv 55 şi 292 de persoane. In oraşul Rezina au fost organizate 3 circumscripţii electorale de sector cu un număr total al alegătorilor de 4.474. In raionul Rezina, impreună cu volostea Răspopeni, erau 47 de circumscripţii cu un număr total al populaţiei de 63.291 de oameni. In perioada electorală au activat 23 de colective de agitaţie, 650 de agitatori, care au ţinut in medie căte 13-15 lecţii şi convorbiri. Una din activităţile de bază desfăşurate de organele de partid era organizarea acţiunilor de propaganda şi agitaţie in mijlocul populaţiei. Se făceau adunări in scopul formării sovietelor săteşti, repartizării pămăntului confiscat de la ţăranii instăriţi plătirii impozitului agricol (postavca), colectării cerealelor. Astfel de adunări au avut loc in număr de 236, la ele participănd peste 33 000 de oameni. Erau organizate şi adunări festive: cu privire la Constituţia stalinistă, cu prilejul aniversării morţii lui V.I.Lenin ş.a..După 28 iunie 1940 in Rezina au fost naţionalizate intreprinderile, atelierele, unităţile comerciale, casele a căror proprietari au fost nevoiţi să se refugieze in Romania etc. Sistemul comunist avea nevoie de produsele industriei alimentare. De aceea au fost puse in funcţie toate fabricile şi uzinele care puteau să producă bunuri materiale. In perioada 1940-1941 in oraşul Rezina funcţionau şau erau in curs de reparaţie fabricile de ulei, de bere, combinatul industrial, atelierul de prelucrare a pieilor cu o capacitate de prelucrare a 1200 de piei in an, fabrica de băuturi răcoritoare cu o capacitate de 520 mii litri anual, cariera de calcar, care in trimestrul IV al anului 1940 producea deja 11 100 tone de calcar. Director al combinatului industrial a fost confirmat E.Sionteka, al fabricii de ulei I.Safianov, al biroului de construcţie I.Fedorenko, preşedinte al asociaţiei de consum P.Drăgu. In urma instaurării sistemului sovietic eel mai mult a avut de suferit agricultura. Mai intăi a fost confiscat pămăntul ţăranilor instăriţi, gospodarilor, proprietarilor mari, mănăstirilor şi bisericilor. Conform decretului prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S. "Cu privire la stabilirea pe teritoriul Basarabiei a puterii legilor sovietice referitoare la naţionalizarea pămăntului" au fost luate cu forţa 5800 ha de pămănt, inclusiv de la marii proprietari 2756 ha, de la mănăstiri - 56 ha, de la biserici - 594 ha, de la ţăranii instăriţi 2326 ha şi 68 ha ce inainte nu se foloseau. Pentru a distruge gospodăriile ţăranilor instăriţi a fost adoptată hotărărea "Cu privire la stabilirea normelor maxime de folosire a pămăntului de către o gospodărie in Basarabia şi Bucovina de Nord". Conform acestei hotărări normele maxime de folosire a pămăntului la o gospodărie ţărănească, in judeţul Orhei, erau de eel mult 10 hectare. Ca rezultat, in raion 798 de gospodării fara pămănt au primit - 1451 ha, la 4296 de gospodării cu puţin pămănt li s-au repartizat 4349 ha. In aşa fel in medie la o gospodărie care nu poseda pămănt ii revenea 1,9 ha, iar la familie cu puţin pămănt 0,98 ha. Politica neconsecventă a organelor sovietice şi de partid a constat in aceea că de la inceput au repartizat pămăntul ţăranilor procedănd intrun fel cu dreptate, ca mai apoi să li-l ia in colhozuri.Cu repartizarea pămăntului problema agrară n-a fost soluţionată insă in nici un fel. Noile gospodării create erau mici, fărămiţate, nu dispuneau de unelte de muncă şi forţă de tracţiune. In raion, la 10896 de gospodării reveneau doar 2401 pluguri, 5109 cal, 2473 de vaci, 399 de tauri. Măsurile intreprinse de organele de conducere sovietice au dezorientat ţărănimea şi au distrus avutul oamenilor gospodari. Nu se ştia care va fi soarta ţărănimii. Producţia agricolă se micşora treptat. Principala obligaţiune a organelor de partid era să poată aduna impozitul de Stat obligatoriu (postavca). Unii ţărani erau invinuiţi de sabotaj şi antisovie-tism. Iată ce se menţiona in referatul de dare de seamă al primului secretar al comitetului raional de partid Tişcenko prezentat la adunarea generală a comuniştilor din raion de la 24 ianuarie 1941: "Intr-un sir de sate, ca Şoldăneşti, Buşăuca, Pripiceni-Răzeşi in timpul semănatului au avut loc acte de sabotaj din partea culacilor, motiv pentru care judecătoria i-a judecat pe 5 "chiaburi": Pănzari - la 5 ani privatiune de libertate cu confiscarea averii, Ioncu - la 6 ani, Ceban - la 5 ani, Podgornăi - la 6 ani, Suschevici - la 6 ani". in realitate nu era vorba de "chiaburi", dar de oameni gospodari, organizatori ai producţiei agricole. Victime ale represiilor staliniste in anii 1940-1941 au căzut şi B. Miliştein din oraşul Rezina, C. Podgornăi din s. Ciorna, A. Florea, V. Crăciun din s.Stohnaia. In iulie 1940, in Basarabia a inceput organizarea colhozurilor şi a sovhozurilor. In raionul Rezina au fost organizate două colhozuri - in satele Curătura şi Şipca. Colhozul din localitatea Curătura purta numele lui I.Stalin. Dat fiind faptul că gospodăriile private mari şi rentabile au fost distruse, iar cele mici nu aveau forţă de tracţiune, după exemplul Rusiei şi Ucrainei, in Moldova a fost organizat sistemul staţiilor de maşini şi tractoare (S.M.T.) - organizaţii de stat, care deserveau colhozurile, sovhozurile nou create şi gospodăriile ţărăneşti. Serviciile prestate erau plătite in natură. In raionul Rezina este organizată o SMT in satul Şoldăneşti.La 26 ianuarie 1941 la şedinţa comună a biroului Comitetului raional de partid şi a Comitetului Executiv raional Rezina s-a adoptat o hotărăre, in care se făcea demers către organele respective republicane pentru organizarea unei staţii de maşini şi tractoare in satul Cinişeuţi pe baza terenurilor foştilor moşieri Ohanovici şi Gaidamovici. La 10 martie 1941 in R.S.S.M. funcţionau deja 52 SMT-uri, iar in vara lui 1941 - 78118. In consecinţă, una din orientările de bază ale administraţiei sovietice in agricultura R.S.S.M.a fost chiar de la inceput colectivizarea satului moldovenesc. Anume in anii 1940-1941 a inceput una din cele mai complicate etape din viaţa ţărănimii dintre Prut şi Nistru - colectivizarea gospo-dăriilor ţărăneşti individuale, care s-a efectuat forţat, prin ame-ninţări cu deportarea şi arestarea ţăranilor instăriţi. După 28 iunie 1940 regimul sovietic a distrus sistemul invăţămăntului public, cultura, tradiţiile creştine romăneşti. El urmărea scopul de a indoctrina masele populare cu ideologia marxist-leninistă, de a include populaţia Basarabiei in sfera de influenţă a culturii ruse. In acest scop alfabetul latin a fost interzis şi inlocuit cu alfabetul chirilic, iar limba rusă a devenit de fapt limba de stat a R.S.S.M. Toată documentaţia de stat a inceput să se perfecteze in limba rusă. Totul se făcea in scopul stabilirii unui control rigid asupra evoluţiei culturii neamului nostru in spaţiul fostei Basarabii. Mai intăi de toate, s-au preocupat foarte mult de invăţămăntul public. In 1941 pentru şcolile din raion au fost alocate 70 000 ruble. Pe baza şcolilor romăneşti in 1940-1941 au fost deschise 37 de şcoli, dintre care o şcoală medie, 2 şcoli medii incomplete şi 34 de şcoli primare. Patru şcoli erau cu predare in limba rusă. Programul ideologic prevedea şcolarizarea tuturor copiilor şi chiar a adulţilor pentru a modela găndirea in spirit comunist. In 1940 -1941 in şcolile din raion invăţau 7969 de copii. In aceeaşi perioadă au fost organizate 123 de cercuri şi şcoli pentru lichidarea anafalbetismului frecventate de circa 7394 de oameni. Fosta şcoală orăşenească de meserii a fost reorganizată in şcoala de mecanizare a agriculturii in care invăţau 200 de elevi (director I.Ralicenco). In raion, au fost deschise 4 cluburi săteşti, un club raional, lucrau două instalaţii de proiectare a filmelor ambulante, s-au organizat 5 săli de lectură, 8 cercuri corale şi 4 muzicale. Funcţionau 3 spitale săteşti cu 98 de paturi şi 5 circumscripţii medicale, o maternitate, 11 camere pentru dezinfecţie, 3 farmacii122. In oraş, lucra un spital cu 65 de paturi, din ele 18 in secţia de boli contagioase, 37 in terapie, 10 in maternitate. Deci in anii 1940-1941 s-a promovat o politică avănd drept obiectiv instaurarea puterii sovietice, construirea unei societăţi după modelul altor republici din componenţa U.R.S.S. Prigonirile oamenilor destoinici, lichidarea proprietăţii private, distrugerea relaţiilor economiei de piaţă, a tradiţiilor naţionale, represaliile staliniste au avut un ecou dureros in conştiinţa basarabenilor, au adus mari daune morale şi materiale populaţiei din raionul Rezina.
Go to top