Războiul al doilea mondial a fost cea mai mare conflagraţie a secolului XX. Statele mari şi puternice (Germania, U.R.S.S., Franţa, Anglia, S.U.A. şi altele) au incercat să soluţioneze numeroasele probleme interne pe seama popoarelor şi ţărilor mai mici şi mai siabe. Stalin şi Hitler in timp de o lună au sfăşiat in bucăţi Polonia. In iunie-iulie 1940 au fost anexate la U.R.S.S. Basarabia, nordul Bucovinei, Ţările Baltice şi alte teritorii. U.R.S.S. se pregătea de noi operaţiuni militare contra Romăniei. Către 1941 interesele cxpansioniste ale U.R.S.S. s-au ciocnit de interesele Germaniei in Balcani. Colaborarea dintre Germania şi U.R.S.S. a fost intreruptă in iunie 1941, cănd Germania a invadat U.R.S.S. De la 22 iunie 1941 in războiul al II-lea mondial a participat şi armata Romăniei, urmărind scopul de a-şi restitui Basarabia, nordul Bucovinei şi Transilvania. Vom accentua că scopul participării Romăniei in războiul antisovietic era de a elibera teritoriile cotropite de către U.R.S.S. in 1940.. De aceea, generalul Ion Anto-nescu a chemat armata: "Dezrobiţi din jugul roşu al bolşevicilor pe fraţii noştri cotropiţi". Deci Romania a inceput la 22 iunie 1941 o acţiune militară pentru a-şi păstra fiinţa sa naţională, pentru a redobăndi drepturile sale legitime. Operaţiile militare impotriva armatelor sovietice le efectuau Armata a 4-a sub conducerea generalului de Corp de Armata Nicolae Ciupercă şi Armata a 3-a sub conducerea generalului de Corp de Armata Petre Dumitraşcu. Intre cele două armate romăne a fost plasată Armata a 11-a germană. Armatele aliate aveau să se confrunte din partea sovietică cu Armata a 9-a, comandant general-locotenentul I.V.Tiulenev şi Armata a 18-a, comandant - generalul A.C.Smirnov. După lupte crăncene, Corpul 54 de armata şi Divizia 50 - infanterie germană, acţionănd la nord de Orhei, au ajuns la Nistru la 16 iulie 1941. In darea de seamă asupra situaţiei judeţului Orhei făcută de prefectul judeţului colonelul Florian Medrea Guvernatorului Basarabiei la 30 iulie 1941 se constată că La 23 iulie treimea de nord-est a judeţului Orhei (sectoral Rezina) incă nu era liberă de trupele ruseşti. In ziua de 24 iulie 1941 92 de funcţionari au sosit din Iaşi la Chişinău, apoi la Orhei şi au organizat serviciul prefecturii. Prefectul Medrea informa că judeţul a fost impărţit in 5 circumscripţii. In oraşul de reşedinţă Orhei a fost reinstalat in prima zi ca primar domnul avocat Constantin Roşca, iar in oraşul de reşedinţă Rezina, domnul avocat Panaghianţ. Ultimul şi-a inceput activitatea la 6 august, nefiind posibilă instalarea autorităţilor civile, intrucăt oraşul era situat chiar pe malul Nistrului, in zona militară. In ziua de 18 august 1941 la Rezina a avut loc o conferinţa administrativă, ţinută cu autorităţile din plasa Rezina. Au fost prezenţi: locotenent-colonelul Florian Medrea -prefectul judeţului Orhei, Florin Vlădescu subprefect, Dumitru Griţic - prim-pretor al plasei Rezina, Ion Panaghianţ - primarul oraşului Rezina şi alţii. Aceasta a fost prima şedinţă a şefilor de autorităţi, reuniţi in cadrul noilor norme de organizare a plasei pentru prima data după reinstalarea autorităţilor Statului Roman. Scopul intălnirii a fost de a stabili primul contact, a analiza situaţia ce s-a creat la moment. D.Griţic, pretorul plasei Rezina a informat că in termeni scurţi a fost restabilită ordinea. De asemenea se constata posibila existenţă a unor bande de terorişti in pădurile din apropiere, care pot să săvărşească crime grave. Măsurile mtreprinse in oraşul Rezina erau insuficiente, fiindcă personalul poliţienesc era redus şi nu putea face faţă lucrurilor. In afară de aceasta, unităţile armatei romăne şi germane fiind in trecere prin Rezina se dedau la acte abuzive in ceea ce priveşte rechiziţionările şi cantonamentul lor. O altă cauză de ingrijorare o formau clădirile minate, precum şi obuzele neexplodate. Se constata lipsa de piese, specialişti pentru a pune in funcţiune industria. Treieratul păioaselor se efectua greu din lipsa de tractoare şi motoare. Astfel, in comuna Cinişeuţi lipseau motoarele pentru 4 batoze. Proprietării se plăngeau că armata germană nu intoarce lucrurile rechiziţionate de ruşi şi care se află acum peste Nistru, o altă plăngere era că locuitorii reintorşi pe la casele lor nu-şi găseau lucrurile.Mai tărziu, peste o lună, pretorul plasei informa că nemijlocit in or. Rezina s-a urmărit buna funcţionare a abatorului, s-au reparat şi pus in funcţiune podurile de la Stohnaia şi Ciorna, s-au intreprins măsuri in legătură cu o inundaţie recentă a răului Nistru, s-au luat măsurile necesare pentru evacuarea populaţiei, şcolile au fost reparate şi urma ca să lucfeze, au inceput să funcţioneze fabricile de săpun, de sifoane, moara cu Vz valţuri din Rezina. In acelaşi timp era nevoie de un specialist care să scoată minele din localul lui Răbacov, de a se reface urgent calea ferată Rezina-Bălţi şi a se incepe lucrările de construcţie a şoselei Rezina-Orhei; bisericile din Rezina, Stohnaia fiind distruse, aveau nevoie de reparaţii. Materialele de arhivă confirmă că una din cele mai mari tragedii ale războiului al II-lea mondial era situaţia evreilor. A existat o politică premeditată duşmănoasă faţă de populaţia evreiască din partea armatei germane. In majoritatea cazurilor de represii săngeroase contra evreilor au participat reprezentanţii armatei germane. De menţionat că majoritatea evreilor plecaseră cu trupele sovietice. Casele, deşi au scăpat de distrugere, erau complet devastate de proprietarii lor, de armata sovietică şi ţărani. In Rezina rămaseră de la evrei 408 case, 335 coşare, 143 grajduri, 207 ha de pămănt, 20100 kg de grău, 17237 kg de poramb, 4115 kg de fasole, 4289 de floarea soarelui, 64 de care, iar in general pe plasa Rezina in patrimoniul statului de la evrei şi alţi absenteişti au intrat 1906 ha teren arabil, 1 ha livadă, 106 ha de vii, 70 ha păşune, 723 de case, 86 magazii, grajduri ş.a.126. In conformitate cu Hotărărea nr.637 din 9 iulie 1941. generalul C.Gh.Voiculescu, Guvernatorul Basarabiei a emis Ordonanţa nr. 28 din 17 octombrie 1941, prin care confirma că toate depozitele, mărfurile, uneltele, maşinile, bunurile rămase pe urma retragerii armatei sovietice treceau in patrimoniul statului. Viaţa politică in comuna Rezina s-a activizat după reinstaurarea administraţiei romăneşti. Conform Hotărării consiliului de colaborare a prefectului judeţului Orhei din 9 august 1941, Rezina devine din nou centru de plasă. Pretura in a. 1942 se găsea intr-o clădire evreiască. Prim-pretor era Anton Sirlincan, pretor - Corneliu Dumitriu. Plasa Rezina era compusă din 14 comune rurale şi una urbană, in care intrau 53 de sate. Pretura avea 6 cai, 3 trăsuri pe arcuri, 2 căruţe şi o maşină marca "Şcoda". Erau 40 de parohii.Primăria Rezina avea serviciu de birou (primar, notar, secretar, easier, contabil, arhivar, dactilograf, camerist), serviciu de pază comunală, serviciu de pompieri, un administrator al grădinii publice, un mecanic şi un ajutor de mecanic. Primar, de la 15 iulie 1943, devine Gh.Rădulescu şi ajutor de primar I.Oancea. Averea mobilă şi imobilă a comunei era in valoare de 6 807 233 lei. Primăria dispunea de 28 ha de pămănt arabil, dintre care 2 ha erau semănate cu ovăz, 2,5 ha cu porumb, 7 ha cu porumb furajer, iar restul de hectare cu porumb, date in arendă. Comuna dispunea de 2 tauri buni de rasa simental şi de 4 cai. Materialele de arhivă ne arată că populaţia plasei Rezina s-a incadrat activ in viaţa economică şi culturală. Se ocupa cu agricultura, comerţul, meseriile necesare. Au fost restabilite şcolile şi bisericile. Către 5 septembrie 1941 in Rezina-tărg erau 482 case, 107 familii, 300 agricultori, 4 comercianţi, 18 funcţionari, 34 meseriaşi; sub aspect national aici locuiau: 350 romăni, 2 ruşi, 4 ucraineni, de confesiune ortodocşi. In Rezina-sat erau 178 de case, 180 de familii, 669 agricultori, 1 comerciant, 4 funcţionari, 7 meseriaşi, populaţia majoritară (681) fiind romănii ortodocşi; in Stohnaia erau 231 case, 236 de familii, 894 agricultori, 2 comercianţi, 6 meseriaşi, 905 ortodocşi; in satul Ciorna - 327 case, 326 de familii, 1334 agricultori, 2 comercianţi, 9 meseriaşi, 1350 ortodocşi, 1347 romăni, 3 polonezi, in Boşerniţa - 159 case, 154 familii, 582 agricultori, 1 comerciant, 2 meseriaşi, 587 ortodocşi, 583 romăni, 4 polonezi. In total in comuna Rezina erau la data respectivă 1003 familii şi 3879 locuitori. Primăria avea imputernicire a rezolva cele mai diverse probleme politico-economice şi social-politice. Primăria a realizat o activitate de stare a actelor, distribuire a corespondenţei, organizare a recensămăntului populaţiei. Fiecărui locuitor i se inmănase adeverinţă despre locul de trai. Un lucru enorm 1-a infăptuit primăria in legătură cu revărsarea răului Nistru in septembrie 1941. Apele răului se ridicaseră cu 2 metri. Circa 160 case din Rezina-tărg erau de 20 cm sub apă. Podul pe valea Ciornei se găsea sub apă, circulaţia in acest punct a fost intreruptă. In urma inundaţiei au avut de suferit 20 de familii din Rezina-tărg, aducăndulise pagube in sumă de 248 000 lei, 18 familii din Rezina-sat a căror pagube au constituit 565 000 lei, 25 familii din Stohnaia - pagube in sumă de 657 000 lei, 37 familii din Ciorna-pagube - 1758800 lei, şi 25 familii din Boşerniţa-pagube de 1141700 lei. Cele mai mari prejudicii au fost aduse cetăţenilor Ş.Borş (30 000 lei), P.Muhin (50 000 lei), S.Gusev (20 000 lei), O.Crăciun (20 000 lei), I.Aftenie (85 000 lei) S.Marcu (52 000 lei), C.Aftenie (90 000 lei), gimnaziului industrial (123 500 lei) ş.a.In acele zile se intreprindeau toate măsurile pentru ca pagubele să fie minimale. Aşa, de pildă, in dispoziţia comandantului cercului de recrutare din Orhei Făgărăşanu de la 11 septembrie 1941 se spunea: "A se ajuta cu orice mijloace pentru salvarea de la inundaţie utilajele spitalului de la Rezina, unde s-a revărsat răul Nistru". Guvernul Romăniei a intreprins toate măsurile pentru a ajuta familiile ce au suferit in urma inundaţiei: s-a dat ajutor financiar, in produse alimentare, cu materiale de construcţie. In 1941-1944 comuna Rezina a fost supusă unor controale din partea prefecturii judeţului Orhei (de 15 ori), administraţiei plasei Rezina (29 ori), medicului circumscripţiei şi medicului veterinar, altor persoane oficiale. In această perioadă s-a infăptuit o activitate de educaţie naţională, in cadrul căreia s-a realizat o muncă de explicare a politicii Statului Roman, a necesităţii luptei armate romăne pentru apărarea ţinutului. Populaţia era pusă la curent cu toate greutăţile cu care se confrunta comuna, judeţul şi ţara in intregime. Retrăgănduse, armata sovietică şi administraţia sovietivă au jefuit tot ce au găsit in cale. S-au intreprins un sir de măsuri pentru a restabili potenţialul economic al comunei. In 1943 lucra o cooperativă ce se ocupa cu colectarea cerealelor şi cu pescuitul pe răul Nistru, aprovizionănd populaţia cu peşte proaspăt. Cooperativa avea 476 de membri aducănd un venit de 265 500 lei. Aprovizionarea populaţiei cu păine nu intămpina greutăţi şi era de o calitate buna. Asigurarea cu zahăr şi ulei rafinat se făcea cu cartela; articolele de incălţăminte se distribuiau de către comisia de plasă prezidată de judecător. La Rezina, funcţiona in anul 1941 o moară sistematică cu capacitatea de producţie de 20 600 kg in 24 de ore şi care era unica in judeţ. Lucrau 2 fabrici mici de producere a uleiului cu o capacitate de 4000 kg, alta de producere a băuturilor răcoritoare, 3 brutării, 2 măcelării128. Funcţiona.o uzină electrică, dănd curent electric pentru 40 de abonaţi, 2 restaurante, 8 băcănii, 1 magazin de galanterie şi manufactură. Suprafaţa insemănţată cu unele cereale in comuna Rezina in anul 1942 constituia: grău de toamnă-276 ha 51 ari, secară de primăvară - 9 ha. Numărul de animale in gospodăriile comunei se prezenta in modul următor: cai - 227, boi - 35, vaci - 264, porci -156, oi - 460. Necesarul pentru consumul gospodăresc alcătuia: grău - 253 728 kg, orz - 81 720 kg, ovăz - 3780 kg.Pretura plasei Rezina informănd prefectura judetului Orhei cu privire la intocmirea anchetei economice la data de 15 septembrie 1942 sublinia că in cursul anului s-au văndut vite mari cornute peste 3 ani - 51, de 1-3 ani 58 şi sub un an - 31. Numărul total al porcilor vănduţi constituia: peste 6 luni - 74, pănă la 6 luni - 90. In păduri s-au tăiat lemne de foe - 1354 vagoane, lemne de construcţie - 6659 m3. La şedinţa consiliului de prefectură al judetului Orhei la 28 ianuarie 1943 s-a hotărăt ca pentru populaţia săracă din Rezina să se infiinţeze un depozit special pentru lemne. Materialele de arhivă ne relatează un tablou de funcţionari din Rezina, care au cumpărat vite din cele aduse din Transnistria şi anume: E.Pamfil, invăţător, a cumpărat 15 animale, avea pămănt; S.Botezatu, invăţător, a cumpărat 2 vite; I.Panaghianţ, avocat (fost primar) - 3, A.Şirlincan, prim pretor - 2, I. Dumitriu şi T.Timofte, lucrători ai preturii au cumpărat 2 vite. In cursul lunii august 1942 rezinenii, impreună cu alţi locuitori ai satelor din apropiere au lucrat la construcţia şoselei Rezina-Orhei pe porţiunea ce-i aparţinea plasei Rezina: s-a efectuat kilometrarea şoselei, s-au executat lucrări de nivelment, s-a defrişat din pădurea Tahnăuţi o suprafaţă de 100 metri pătraţi pentru a se construi şoseaua. Primăria efectua un lucru mare pentru amenajarea şi inverzirea localităţii. Anual se organiza "Ziua arborelui" in cadrul căreia se sădeau copaci, fiori, se intreprindeau măsuri pentru amenajarea localităţii. Aşa, de pildă, in primăvara anului 1943 in această zi s-au plan tat 320 de paltini, 340 salcămi, 10 nucari. Măndria rezinenilor o constituia grădina publică, care intot-deauna era ingrijită şi destul de frumoasă pentru acele timpuri. Căminul cultural funcţiona sub conducerea maiestrului Nicolae Aflorin. Pe lăngă cămin era şi o bibliotecă, care dispunea de circa 900 de volume de carte romănească. Invăţămăntul romănesc a fost şi el imediat restabilit. Localurile şcolilor primare, celor de meserii au fost reparate. Cursurile şcolare s-au inaugurat In momentul sosirii mareşalului Ion Antonescu in judeţul Orhei. Şcoala a funcţionat in conformitate cu cerinţele vremii, satisfăcănd interesele populaţiei. Şcoala primară mixtă practică avea 7 clase, unde lucrau 5-8 invăţători, un maiestru şi o maiestră. Şcoala poseda un atelier de tămplărie, o cantină, 12 ha de pămănt arabil, 1,5 ha de vie, 1 ha de grădinărie. Şcoala de gospodărie rurală In anul 1943 avea un număr de 40-50 elevi, unde lucrau 4 profesoare-măiestre şi un agronom. Şcoala dispunea de 25 ha de pămănt.La Rezina, in anii 1941-1944, a funcţionat gimnaziul industrial in care işi făceau studiile circa 120 de elevi 35 dintre care trăiau la internat. Gimnaziul avea 6 grupe de clădiri cu 4 săli de clasă, 4 ateliere, şi anume: de fierărie, tămplărie, mecanică şi lăcătuşerie. Fara a aplica constrăngerea, şcoala rezineană, chiar şi in acele grele timpuri a continuat să pregătească agricultori, meşteşugari, lemnari ş.a. Fiecare copil era educat in spiritul disciplinei, onestităţii, patriotismului. Majoritatea Invăţătorilor aveau studii speciale, vocaţie pedagogică, cultură deosebită. Un aşa pedagog a fost Nicolae Petru, absolvent al şcolii normale din or.Bacău. In anii 1941-1944 Nicolae Petru a fost directorul şcolii din satul Boşerniţa, făcăndu-şi datoria conştiincios, activa energic şi cu mult spirit patriotic. In martie 1944, procesul de invăţămănt a fost din nou intrerupt In legătură cu ofensiva armatei sovietice. Majoritatea invăţătorilor s-au refugiat in Romania, astfel incheindu-se incă o pagină din istoria şcolii rezinene. Starea sănătăţii locuitorilor din Rezina era satisfăcătoare. La 10 septembrie 1943 spitalul avea 25 paturi cu 5 bolnavi. In cursul anului au fost inregistrate 44 cazuri de tuberculoză, 8 cazuri de paladism, 22 cazuri de pelagră. Săracii se bucurau de asistenţa medicală gratuită precum şi de medicamente gratuite. In 1941-1944 s-au inregistrat 116 nou-născuţi şi 72 cazuri de decese. In ajutorul rezinenilor era şi spitalul judeţean, cu sediul in oraşul Orhei, pe str. N.Iorga, nr.71, care incepuse să funcţioneze de la 24 iulie 1941. Pentru combaterea bolilor contagioase şi pentru a iniţia masele in domeniu administraţia Rezinei organiza aşa-numitele decade medicale, in cadrul cărora se aplicau acţiuni de igienizare şi salubrizare pe teren. Populaţia comunei Rezina a sprijinit şi a ajutat frontul prin susţinerea acţiunilor militare ale armatei romăne. Din primele zile oănd linia frontului a fost mutată spre est, rezinenii se străduiau să ajute frontul. Aşa, de la 18 octombrie pănă la 28 octombrie 1941 101 de căruţaşi au participat la transportarea lemnelor şi a diferitelor materiale pentru armata romănă. La sfărşitul anului 1941 in curs de prelucrare erau 500 kg de lănă pentru soldaţii de pe front. Cantităţi considerabile de produse alimentare fuseseră expediate pe front. Din februarie 1942 au fost sistate petrecerile, serbările. Oamenii se duceau la biserică, remarcau succesele şi manifestau inţelegere pentru jertfele aduse de armata romănă pe frontul sovietic. In 1941 toţi bărbaţii de la 21 de ani şi peste au fost luaţi in evidenţa militară. Au fost intocmite listele rezinenilor apţi pentru luptă, in ele indicăndu-se anul naşterii şi profesia fiecăruia.In august 1941 a fost efectuat recensămăntul localităţilor din comuna Rezina. Expunem datele care au fost fixate in urma acestui recensămănt, pentru ca cititorul să-şi poată face o inchipuire generală despre situaţia la acel moment: "Rezina-sat aşezat pe malul Nistrului, terenul este deluros şi atacat de ploi, lungimea satului este de 1 km, lăţimea de la o margine la alta de 400 m. Este un sat vechi infiinţat pe locul unde este acum oraşul Rezina. Cu incetul evreii au impins satul unde este astăzi, acaparănd terenurile, unde s-a stabilit preliminar oraşul. Monumente istorice vechi nu există, este o urmă pe camp de biserică numită "La pristol". A fost un sat de clăcaşi şi vecini iobagi, in trecut sub ocupaţia rusească a fost sat boieresc şi a aparţinut baronului Rozen. Teritoriul total al satului este 540 ha, din care 10 ha de teren inundabil, vatra de sat 25 ha, teren de agricultură 350 ha, păşuni 10 ha, vie 15 ha, livezi 3 ha, 1,25 ha ale urmaşilor baronului Rozen a fost arendat evreilor etc. Sătenii din alte sate au pămănt la Rezina (din satele Stohnaia, Boşerniţa, Ciorna, Ţareuca). Este iarmaroc săptămănal de vite, cereale - luni. Ocupaţia principală pentru săteni este agricultura, munca in oraş - zidari, dulgheri, cizmari, tămplari etc. Locuitorii au obţinut preţul la 100 kg de grău in 1940 şi 1941 - 9 ruble, 100 kg de porumb - 14 ruble. Starea economical pentru mijloacele de trai provenite numai din agricultură ale unei familii de 4-5 membri este necesară o suprafaţă de zece hectare, casele sunt acoperite cu şindrilă şi aprovizionate cu apă, fiecare casă are cuptor de păine, moaşe nu-s, portul cu accent moldovenesc, obiceiurile aproape au dispărut, este şcoală primară din 1918, 2 invăţători, o biserică, un preot, la ziare nu sunt abonaţi, tree căte 5 şatre de ţigani pe an, vara stau căte 3-4 zile"131. "Rezina-tărg. Terenul deluros, pe alocuri nisipos. Lungimea 1 km, lăţimea - 300 m. Străzile principale ale localităţii erau: Stefan eel Mare, reg. Ferdinand, Ion Creangă, Alexandra eel Bun, Vasile Alecsandri, Basarabia, Nicolae Iorga, Sub Deal, Ion Duca. A fost sat boieresc. Teritoriul 442,87 ha, vatra de sat 18 ha, teren de agricultură - 350,71 ha, islaz - 15 ha, livezi 16,50 ha, vie - 73,66 ha, neproductiv-6 ha, primăria are 56 ha, pămăntul este nisipos şi lutos. Locuitorii satului aveau pămănt la Stohnaia şi Saharna o suprafaţă de 1000 ha. Din Ciorna aveau la Rezina 75 ha pămănt arabil. Oamenii alternează culturile in aşa mod: grău-porumb, floarea soarelui-porumb, porumb-ovăz. Luni - iarmaroc, meserii -cizmăria, pielăria. Satul este sărac, casele construite din piatră, acoperişul din şindrilă, sunt 3 brutării, 2 măcelării, 1 şcoală primară, infiinţată de demult, 7 invăţători, 1 biserică, 1 preot.Dar viaţa paşnică a rezinenilor a fost intreruptn pi in ofensiva armatei sovietice, in ianuarie-martie 1944. Ostaşii romăni, deşi au opus o rezistenţă eroică, au fost nevoiţi să se retragă. Astfel la 30 martie 1944 unităţilc sovietice au i uccril satele Măndreşti, Pepeni, Pistruieni, Răspopeni, Soldancşti; la 31 martie- satele Sipoteni, Căzăneşti, şi Chiţcani; la 2 aprilie satele Ciocălteni, Crăsnăşeni, Rezina. In urma operaţiilor militare din martie-aprilie 1944 pe teritoriul raionului Rezina şi-au pierdut viaţa zeci de ostaşi ai armatei sovietice. Ei au fost inmormăntaţi la Rezina - 3, Şoldăneşti - 4, Şipca - 2, Curătura - 1, Poiana - 7, Alcedar - 1, Tarasova - 7. Păpăuţi - 1, Parcani - 4, Ţareuca - 2, Fuzăuca - 1, Cinişeuţi - 7. La 20 octombrie 1956 a avut loc reinmormăntarea lor intrun mormănt comun la Rezina. Pănă la această data in mormăntul din oraş erau ingropaţi 2 soldaţi şi o femeie necunoscută din regimentul antiaerian. Pe data de 9 mai 1957 in cinstea lor a fost inaugurat un monument. După retragerea armatelor romăne şi germane organele sovietice au mobilizat mai mult de 136 de bărbaţi din comună expediindui de urgenţă, fara nici o pregătire, pe front in răndurile Armatei Sovietice. Mulţi dintre ei nu mai sunt in viaţă, nu s-au mai intors pe la casele lor. Au căzut fie in Bielarusi, fie in Prusia de Est, fie pe Oder şi Visla, fie in Ungaria, Germania sau Ţările Baltice. Printre aceşti ostaşi rezineni au fost Ion Borş, Stefan Borş, Isac Vaisman, Alexei Voldman, Avram I. Vainer, Vasile Gărlea, Dumitru Gălcă, Gheorghe Munteanu, V.Petru Muşinschi, Efim Păslaru, Chiril Palii, Avram Răbacov, Iosif Rozenblium, Harlampie Spataru, Simion Stăncu, Ilie Tontici, Ion Tontici, Gheorghe Frunză, Andrei Ciubotaru, Constantin Ceban, Lavrente Ceban, Simion Atamanenco, Ion Borş, Vasile Gheorghita, Trifan Curchi, Alexei Curchi, Eremei Lazar, Mihai Borovschi, Ion Ursachi, Andrei Purice, şi alţii. Mulţi rezineni au luptat in răndurile armatei romăne, apărănd libertatea şi integritatea, neamului nostru. Printre ei au fost Ion Andronic, Panteleimon Borş, Vasile Crăciun, Eustafie Purice, Nicolae Rusu din Rezina, Nicolae Marcu, Alexei Borovschi, Simion Tutuescu din satul Boşerniţa şi alţii. Parlamentul Republicii Moldova a egalat in drepturi pe toţi participanţii la eel de-al II-lea război mondial, indiferent pe care parte a frontului au luptat. S-a procedat corect, fiindcă oamenii au indeplinit legile ţării. După trei decenii de la aceste evenimente, mulţi rezineni au devenit jertfe şi ale altui război - cel din Afganistan. El a fost la fel necruţător faţă de multe familii, care şi-au pierdut copiii departe de locurile natale. Din raionul Rezina au fost mobilizaţi 165 de ostaşi şi 4 ofiţeri, din care 80 din primăria Rezina. Zece tineri şi-au pierdut viaţa pe pămănt strain intrun război nedrept: V.Pirogov (Rezina), V.Botnarenco (Zahoreni), G.Goliş (Horodişte), V.Cazacu (Mateuţi), S.Colesnic (Cinişeuţi), V.Terentii (Minceni), C.Malairău (Pereni), E.Bencheci (Ţahnăuţi), G.Condrea (Gordineşti), V.Epure (Horodişte). Războiul al doilea mondial, după cum am spus, rămăne cea mai dura, cea mai săngeroasă conflangraţie militară a secolului al XX-lea. Acest război ne-a arătat că Ţara noastră mare şi scumpă trebuie să ştie a se apăra. Cotropitori au fost şi vor mai fi. Numai prin muncă, eroism, patriotism, inţelegere reciprocă vom supravieţui şi vom merge pe calea unităţii naţionale. Pentru noi există o singură direcţie de dezvoltare a fiinţei noastre naţionale, şi anume integrarea noastră naţio-nală, păstrarea memoriei acelor eroi care şi-au făcut datoria in numele idealurilor naţionale.
Go to top