Perioada 1956-1985 a fost o etapă in istoria oraşului, ce s-a caracterizat prin anumite modificări de ordin administrativ-teritorial, demografic, economic şi social-cultural. La 21 decembrie 1960 a fost adoptat Decretul Prezidiului Sovietului Suprem al R.S.S. Moldoveneşti, prin care se anulau sovietele săteşti Stohnaia şi Ciorna, iar funcţiile de cărmuire administrativ-teritorială a acestor localităţi se transmiteau sovietului orăşenesc Rezina. Astfel intervin unele schimbări in structura populaţiei şi in activitatea social-economică a sovietului orăşenesc. La 1960, populaţia constituia 6149 de locuitori: in oraşul1 Rezina - 2418, in localităţile Boşerniţa -587, Ciorna - 1750, Stohnaia - 870 şi in satul Rezina - 524. In oraş trăiau 1097 locuitori de sex masculin şi 1321 de sex feminin. Erau apte de muncă 1409 persoane, respectiv 648 de bărbaţi şi 761 de femei. La 2 ianuarie 1963 raioanele Camenca şi Răbniţa sunt subordonate Comitetului Executiv raional Rezina. La 31 decembrie 1964 această structura a fost anulată. In legătură cu formarea raionului Şoldăneşti, la 10 noiembrie 1980 din componenţa raionului Rezina au fost excluse satele: Alcedar, Găuzeni, Mihuleni, Olişcani, Parcani, Chipeşca, Cobălnea, Curătura, Cuşmirca, Glinjeni, Poiana, Răspopeni, Sămăşcani, Fuzăuca, Şestaci, Şipca, Şoldăneşti şi transmise localităţile Curleni şi Zahoreni din raionul Orhei. Toate aceste reorganizări administrative erau prezentate ca semne de dezvoltare a sistemului politic. Dar, in realitate, era vorba despre criza regimului comunist. Conducerea de vărf a U.R.S.S. era in căutare de noi forme, metode de conducere, de modalităţi de perfecţionare a sistemului sovietic. Practica istorică a arătat că socialismul Stalinist trecea printr-o perioada de stagnare şi, mai apoi, printr-o criză politică. Din numărul populaţiei permanente, in anul 1979, erau apţi de muncă 60,1%, dintre care bărbaţi - 61,6, femei -58! 7%. De menţionat că s-au produs modificări considerabile in structura naţională a populaţiei. Numărul ruşilor a crescut in oraşul Rezina de la 102, in 1930, la 2408, in 1979. Aceste schimbări s-au datorat politicii promovate in RSSM de conducerea de vărf a Uniunii Sovietice in anii de după eel de-al doilea război mondial. Un loc deosebit in viaţa politică şi social-economică a Rezinei şi 1-a asumat sovietul de deputaţi ai oamenilor muncii. După congresul VI al Partidului Comunist al Moldovei s-a mărit numărul deputaţilor in sovietele orăşeneşti de la 35 pănă la 50 deputaţi. Astfel, la 1 martie 1959 in sovietul orăşenesc au fost aleşi 50 de deputaţi: 14 muncitori, 6 directori ai intreprinderilor industriale, 4 pedagogi, 3 lucrători de partid, 6 medici, 3 lucrători din sfera comerţului şi 14 - de alte categorii. Din numărul deputaţilor 22 erau femei; după naţionalitate: 17 moldoveni, 17 ruşi, 11 ucraineni, 3 evrei, 2 belaruşi. In răndurile deputaţilor 29 erau membri de partid, 13 aveau studii superioare, 3 - superioare incomplete, 14 - medii, 12 -medii incomplete, 8 - studii primare. La prima sesiune a sovietului orăşenesc a fost confirmată componenţa comitetului executiv: M.Noscov, L.Cozlovscaia, L.Gurchina, A.Bogdan, P.Şerghin, I.Costiuc, J.Gribanova. Preşedinte al comitetului executiv a fost ales M.Noscov.Pentru inviorarea activităţii sovietului orăşenesc in componenţa lui se creau comisii permanente. In 1963 activau comisiile permanente: pentru buget şi finanţe (preşedinte V.Plăţănda), agricolă (preşedinte C.Ostrăi), industrie, gospodărie comunală şi deservire socială (preşedinte I.Cogan), comerţ şi alimentaţie publică (preşedinte E.Zanosieva), invăţămănt şi luminare culturală preşedinte G.Cazac), ocrotirea sănătăţii şi asistenţă socială, (preşedinte I.Cozlovscaia), transport şi telecomunicaţii (preşedinte I.Şova). Toate comisiile aveau menirea să analizeze starea de lucruri din ramurile respective ale economiei locale, precum şi din domeniul vieţii sociale, culturale. La 29 iulie 1964, in legătură cu plecarea la pensie a lui M.Noscov, preşedinte al sovietului orăşenesc este ales I.Pome-seacnăi, iar in 1967 in funcţia de preşedinte este confirmat P.Strocov. Dintre problemele luate in discuţie la sesiunile sovietului orăşenesc vom numi chestiunea "cu privire la respectarea legislaţiei sovietice in oraşul Rezina" (ianuarie 1970). La şedinţă s-a menţionat că in 1968-1969 pe teritoriul oraşului au fost săvărşite 298 de infracţiuni şi crime. S-a luat decizia de a intensifica lucrul de profilaxie a acestor acte in colectivele de muncă şi la locul de trai, hotărărea despre schimbarea denumirii străzii "Stalin" in "Lomonosov" (noiembrie 1961). După adoptarea noii Constituţii a U.R.S.S., la 7 octombrie 1977, comitetul executiv al sovietului orăşenesc Rezina de deputaţi ai oamenilor muncii şi-a schimbat denumirea in comitetul executiv de deputaţi ai poporului. In legă­tură cu aceasta s-au lărgit şi drepturile sovietelor şi ale comitetelor executive, s-a prelungit termenul de activitate de la doi pănă 2 ani şi jumătate. La inceputul anilor 70 in funcţia de preşedinte al Sovietului orăşenesc activează succesiv A.Atamanenco, V.Grebănos, iar din anul 1976 preşedinte este ales I. Burciu. Vorbind despre evoluţia vieţii economice, trebuie menţionat că ea a fost determinată de un sir de aspecte ale vieţii politice, ce au avut loc in perioada anilor 1956-1985. La 1 ianuarie 1980 la Rezina funcţionau şapte intreprinderi industriale: fabrica de fermentare a tutunului, asociaţia de legume şi fructe, combinatul industrial, tipografia şi altele. Din ramura de construcţii făceau parte un trust, coloana mobilă mecanizată nr. 10, asociaţia de construcţii colhoznică, direcţia specializată de montaj etc.Un eveniment important din viaţa Rezinei devine construcţia fabricii de ciment. Lucrările de construcţie au inceput in anul 1976 fiind finisate in decembrie 1985. fn 1986 incepe construcţia celei de a doua tranşe tehnologice, gradul de pregătire al căreia la momentul actual este de 71,7 procente. Conform unei hotărări a Guvernului Republicii Moldova din 29.11.1993 a fost fondată S.A. pentru producerea cimentului "Ciment", Fabrica a produs pănă in prezent o cantitate mai mare de 6,250 mii tone de ciment. In 1995, a inceput gazificarea fabricii. Primul director al intreprinderii a fost A.Lihoded. Un rol important in construcţia obiectelor enumerate i-a revenit colectivului CMM-84 (conducători M.Scolischi, A.Muraşca, I.Naumenco, A.Pecenin, A.Paireli). Prin munca brigăzilor conduse de S.Spatari, P.Forosiuc, G.Daţiuc, G.Grăchilă se crează valori prin punerea in aplicare a unor tehnologii moderne. In legătură cu construcţua hidrocentralei de la Dubăsari devin fenomene frecvente inundaţiile. Incă la 9 martie 1950 C.E.R. calcula pagubele care erau aduse localităţilor Stohnaia, Ciorna, Boşerniţa şi Rezina. In satul Stohnaia din 229 de gospodării au fost inundate 145, in satul Ciorna din 323 de gospodării - 71, in satul Boşerniţa din 170 de gospodării - 31, in satul Rezina din 182 de gospodării erau inundate 133, in oraşul Rezina din 353 de gospodării - 107. Deci din 764 de gospodării au suferit pierderi din cauza inundaţiilor 385, sau mai mult de 50 la sută. Reieşind din această situaţie C.E.R. se adresează la organele de conducere ale republicii cu propu-nerea de a crea condiţiile necesare pentru transferarea locuitorilor in partea de apus, la o distanţă de 2 km, construind acolo un nou cartier. La 1967, pentru lichidarea urmărilor inundaţiei au fost alocate 940 mii de ruble, 186 de gospodării au fost scutite de plata impozitului pe construcţii şi rentă funciară in sumă de 2154 ruble. Prin hotărărea C.E.R. de la 30 martie 1967 combinatului intreprinderilor comunale i se alocau 1025 ruble din fondul disponibil pentru cazarea in hotel a oamenilor ce au suferit in urma inundaţiei. In acelaşi timp a fost demolată şi biserica din Rezina. In regiunea unde s-a aflat lăcaşul sfănt "Acoperemăntul Maicii Domnului" din iniţiativa dlui A.Cucerenco a fost inălţat un paraclis, care să amintească despre viaţa creştină a Rezinei din sec. XIX-XX.După inundaţia din aprilie 1969 Guvernul republicii a alocat suplimentar 289 mii ruble pentru construcţia spaţiului locativ, 25 mii pentru reparaţia drumurilor, 30 mii pentru diferite lucrări de restabilire a economiei etc. In total au fost repartizate 354 mii de ruble. In martie 1967 partea de jos a oraşului a fost inundată şi aceasta a servit drept temei pentru strămutarea oraşului pe terasa a treia. Oraşul practic a inceput să se construiască din nou. Edificiile proiectate aveau 5-9 etaje, sunt inălţate diferite instituţii de menire social-culturală: spitalul şi policlinica raională, grădiniţe de copii, şcoli, un cinematograf, un centru de telecomunicaţii, baze de producere ale intreprinderilor, fabrica de păine, farmacia şi altele. In 1967 s-a Incheiat construcţia scărilor de la terasa a doua la a treia, ceea ce a permis rezinenilor să-şi imbunătăţească condiţiile de trai şi de muncă. La sesiunea Sovietului orăşenesc de la 17 decembrie 1969 se menţiona că in anul corespunzător s-au dat in exploatare o casă cu 70 de apartamente, autobaza, tipografia, 3 alimentare, conducta de apă pe terasa a treia, erau in curs de finisaj restaurantul, o grădiniţă de copii pentru 140 locuri. Formele şi metodele de mobilizare a oamenilor muncii in scopul indeplinirii planurilor cincinale in industrie erau diferite. In primul rănd, se aplicau metodele de presiune economică şi toţi erau nevoiţi să accepte oricare condiţii ca să poată exista. In al doilea rănd, condiţiile de muncă, formele de salarizare erau determinate de nişte normative stabilite de organele de stat centrale, ceea ce limita posibilităţile oamenilor să lupte pentru majorarea salariului. Comerţul reprezenta şi el una din direcţiile de bază ale activităţii economiei oraşului. In 1956-1985 pe teritoriul sovietului orăşenesc Rezina funcţionau mai mult de 40 intreprinderi de comerţ, care asigurau populaţia cu mărfuri industriale şi alimentare. La inceputul perioadei la care ne referim nu ajungea păine. Se simţea o criză profundă in dezvoltarea economiei. La 29 septembrie 1965 Comitetul cxecutiv orăşenesc ia in discuţie problema "Cu privire la imbunătăţirea alimentaţiei publice". S-a luat decizia de a majora numărul oamenilor ocupaţi in sfera alimentaţiei publice. In fruntea asociaţiilor de consum şi a intreprinderilor de comerţ cu mărfuri alimentare din Rezina s-au aflat in diferiţi ani: I.Cernolev, V.Ghendolid, M.Rozenblium, M.Drahnea, N.Purici ş.a.Ca şi industria, agricultura s-a dezvoltat in deplină con-formitate cu planurile cincinale, lucru care se făcea in baza hotărărilor adoptate de CC al P.C.U.S. şi Consiliului de Miniştn al U.R.S.S. Conducerea sovietică incerca de fiecare data să soluţioneze problemele fundamentale ale dezvoltării agriculturii, intocmind diferite planuri, măsuri de ordin organizatoric, teritorial, tehnico-material etc. Astfel, la 3 februarie 1959 adunarea generală a reprezentanţilor colhozurilor "1 Mai" (s.Saharna) şi "Jdanov" (s.Stohnaia şi or.Rezina) au adoptat hotărărea despre comasarea acestor două colhozuri. Membri ai cărmuirii colhozului nou creat au fost aleşi Ion Palii, Haralambie Părţu, Andrei Malai, Maria Malai, Simion Taban, Gheorghe Cimbir, Mihail Donţu, Ion Botnari, Mihail Grudco, Nina Şova, Andrei Crăciun. Preşedinte al gospodăriei a fost confirmat H.Părţu. In componenţa gospodăriei au intrat 1539 de colhoznici. La şedinţa comitetului executiv orăşenesc de la 23 august 1961 se face menţiunea că ferma gospodăriei "1 Mai", in timp de şapte luni, a produs 1883 centnere de lapte, cele mai bune mulgătoare fiind E.Brănză, care a muls de la o vacă furajată 1380 litri de lapte, T.Botnaru - 1364. La 30 noiembrie 1963 pe baza gospodăriei "Jdanov", care fusese anterior comasată cu colhozul "1 Mai", se formează sovhozul specializat in creşterea cărnii "Rezina", iar pămănturile colhozului "M.Gorchi" (s.Ciorna) au trecut in componenţa colhozului "Biruinţa" (s. Şoldăneşti). Director al sovhozului "Rezina" a fost confirmat V.Lebedev. La sfărşitul anului 1964 muncitorii sovhozului işi asumau următoarele angajamente socialiste pentru anul viitor: de a produce şi a vinde statului un surplus de o mie tone de carne, să obţină la un hectar 20 centrene de mazăre, 270 centnere de masă verde de porumb, 250 centnere de sfeclă de zahăr etc.. La 1 iulie 1964 la Rezina se infiinţează intreprinderea intergospodărească de ingrăşarea vitelor in componenţa căreia aveau să intre Intreprinderile de acelaşi profil din Boşerniţa şi Răbniţa şi fabrica de creştere a puilor din s.Şoldăneşti. In cadrul asociaţiei erau incluse şi fabricile de producere a nutreţului combinat din Răbniţa şi Şoldăneşti. Administraţia gospodăriei se afla in satul Boşerniţa, iar conducătorul ei era S.Tcaciov. Una dintre direcţiile de bază ale dezvoltării agriculturii Moldovei in această perioadă era specializarea şi concentrarea in baza cooperării intergospodăreşti şi integrării agroindustriale. Din 1956 pănă la 1985 in raion au fost fondate complexele de creştere şi ingrăşare a juncilor, porcinelor, taurilor, de producere a laptelui. Aceste asociaţii ofereau mari posibilităţi pentru creşterea rapidă a volumului producţiei agricole, sporirea productivităţii muncii şi reducerea preţului de cost al producţiei agricole. Insă complexele nu corespundeau condiţiilor biologice de dezvoltare a animalelor. Erau construite din beton, fapt ce influenţa negativ evoluţia fiziologică a animalelor. Complexele au fost in acelaşi timp şi cauza unor grave consecinţe ecologice. In legătură cu specializarea şi concentrarea producţiei in baza cooperării intergospodăreşti şi integrării agroindustriale in anul 1974 sovhozul "Rezina" a fost desfiinţat, iar pămăntul lui a fost transmis asociaţiei nou formate. Analiza documentelor şi datelor statistice demonstrează că economia raionului in anii 1956-1985 a fost in ascensiune, dar e un mare adevăr şi faptul că ea a avut de pierdut in urma stabilirii sistemului hipercentralizat, administrativ de comandă. Un rol important in viaţa rezinenilor ii revine oficiului postal şi nodului de telecomunicaţii, care au permis populaţiei să-şi facă viaţa mai confortabilă, să se includă mai activ in viaţa politică şi economică a oraşului şi raionului. In 1985, in oraş funcţionau trei oficii poştale, un centru de telecomunicaţii ce deserveau populaţia orăşenească şi cea a raionului. In 1944 oficiul de comunicaţii deservea cinci staţii de telefoane: Rezina - 100, in Cuizăuca, Cinişeuţi, Alcedar şi Şoldăneşti căte 20. In 1975 in Rezina este utilată o staţie automata cu 2000 numere. In legătură cu aceasta in majoritatea satelor au fost instalate de asemeni staţii automate De-a lungul anilor ca şefi ai centrului de telecomunicaţii au activat: S.Cărjencov. M.Roşcin, A.Samoilov, T.Lescov, P.Popa, I.Artin, A.Maşniov. V.Caranedov, D.Bobescu, V.Maroglo. La dezvoltarea diferitelor ramuri ale economiei naţionale şi-au adus contribuţia conducătorii: V.Steţchii, I. Vieru, N.Gu şilo, A.Covalnschi, F.Rozenblium, H.Aboiev, P.Cernean, M.Ploteanschi, - V.Vieru şi alţii. Un mare rol in viaţa culturală şi spirituală a Rezinei l-a jucat sistemul de invăţămănt. Şcpala a cunoscut anumite transformări şi reforme de ordin organizatoric, structural, menite să redreseze starea gravă in care se afla. Conform hotărărilor adoptate de organele de resort ale U.R.S.S., către anul de studii 1962-1963 invăţămăntul general obligatoriu de 7 ani a fost inlocuit prin invăţămăntul general obligatoriu de 8 ani, iar şcolile de 10 ani au fost substituite prin şcoli medii de cultură generală cu un termen de studii de 11 ani.In anul de studii 1962-1963 pe teritoriul sovietului orăşenesc funcţionau patru şcoli: şcoala medie ruso-moldovenească (director L.Sapunar), in care invăţau 742 de elevi, şcoala primară orăşenească Stohnaia (director N.Florea) unde işi făceau studiile 87 de elevi, şcoala de 8 ani din satul Ciorna (director F.Platonov), al cărei colectiv a cuprins cu invăţătura 333 de elevi şi şcoala primară din satul Boşerniţa (director A.Cazac), unde invăţau 96 de elevi. Un anumit rol in domeniul invăţămăntului i-a revenit şcolii serale (director A.Slepoi), care a şcolarizat 250 de elevi. In această perioadă a crescut influenţa organizaţiilor obşteşti, in special a organizaţiilor de partid, comsomoliste şi pioniereşti, care şi-au lăsat amprenta asupra procesului de instruire in general. Toate programele şcolii medii, cu excepţia "Limbii şi literaturii moldoveneşti" şi "Materialelor despre istoria Moldovei" se pregăteau de Ministerul Invăţămăntului public din U.R.S.S, şi Academia de ştiinţe pedagogice a U.R.S.S., iar apoi se traduceau şi se editau la Chişinău pentru toate şcolile din R.S.S.M. Cu incepere din 1984, cănd "Istoria R.S.S.M." a inceput să fie studiată in şcoala medie de cultură generală ca obiect de sine stătător, programa ei a fost elaborată de Ministerul Invăţămăntului al R.S.S. Moldoveneşti. Programa conţinea o interpretare denaturată a faptelor şi evenimentelor din istoria poporului nostru. In loc de "năvălirea slavilor" se vorbea de "aşezarea lor paşnică", in loc de "anexarea Basarabiei in 1812 de către Rusia ţaristă" se scria despre "eliberarea" Basarabiei, "alipirea" ei la Rusia etc. Nivelul de studii al populaţiei orăşeneşti ocupată in sfera de producţie şi in şcoală in anul 1970 era următorul: din 3390 de locuitori ocupaţi in sfera de producţie şi socială - 281 aveau studii superioare, 59 superioare incomplete, 462 medii speciale, 790 medii generale, 906 medii incomplete, 625 studii primare, 260 analfabeţi. La 1000 de oameni 83 aveau studii superioare, 18 superioare incomplete, 136 medii speciale, 233 medii generale, 267 medii incomplete, 184 primare, 77 analfabeţi. In oraş, la 1000 de locuitori aveau studii superioare 57 de oameni, medii generale -171, primare - 259. Conform totalurilor recensămăntului unional al populaţiei din anul 1979 la o mie de locuitori-de la 10 ani in oraşul Rezina 95 posedau studii superioare; 165 medii speciale, 266 medii, 214 medii incomplete, 163 primare. Au intervenit un sir de schimban şi in repartizarea populaţiei după naţionalitate şi limbă. Astfel, 423 de moldoveni socoteau limba rusă, drept limbă maternă, iar din numărul general al moldovenilor din raion posedau liber limba rusă- 25 630 de oameni, ceea ce constituia 32,49%. In 1956-1985 in şcolile din Rezina frecvenţa era de 90-95%, iar insuşirea materialului de 89-92%. Aproape toţi copiii erau' şcolarizaţi, conţinutul educaţiei fiind dictat de sistemul sovietic. In acest răstimp in domeniul invăţămăntului au lucrat, unii continuă şi in zilele noastre, ca A.Duca, N.Bernas, I.Leftii, I.Andronic, P.Tcaci, N.Ianşin, E.Miculeţ, N.Bugulova, T.Cazacu, V.Găluşcă, B.Şnaidman, V.Dorma, F.Manicovschi, A.Slepoi, P.Burimova, I.Drahnea, M.Cherner, B.Marcu, M.Hairedinov, care şi~au consacrat cunoştinţele, forţele, energia sufletului intereselor copiilor. In această perioadă au avut loc schimbări şi in domeniul ocrotirii sănătăţii. In 1957 la Rezina lucrau 17 medici şi 57 de asistente medicale. Spitalul raional dispunea de o sută de paturi: in secţia de boli contagioase - 15 paturi, secţia de copn - 15 paturi, secţia chirurgicală - 15 paturi, secţia de ginecologie - 5 paturi, secţia de oftalmologie - 5 paturi, secţia de boli venerice - 5 paturi, secţia de terapie - 15 paturi. Clădirile principale ale spitalului raional se găseau la o distantă de 3,5 km, in satul Ciorna maternitatea şi policlinica se aflau in Rezina. La sesiunea sovietului orăşenesc de la 31 iulie 1957 se menţiona că de la 1 ianuarie şi pănă la 30 iunie 1957 au fost trataţi 9265 de bolnavi. In total s-au aflat la tratament in spital 1273 de bolnavi dintre care 22 au decedat. . La sesiunea sovietului orăşenesc de la 30 iunie s-a decis să se construiască un spital ;n oraş, care a fost dat in exploatare in anul 1967. Medici şefi ai spitalului raional au fost de-a lungul anilor I.Reznic, D.Borş, N.Gromova, S.Calemci, A.Terleţchi, I.Pistrui. Lucrătorii medicali din Rezina intotdeauna şi-au onorat obligaţiunile. De aceea, ar fi nedrept să vorbim despre lucrul policlinicii sau spitalului din Rezina fara a mentiona numele celor mai devotati lucrători in domeniu: E.Tiron, A.Chiriac, T.Bezede, V.Gheorgheico, T.Gălcă, A.Nicolai, G.Andruşcenco, L.Borş, E.Crăciun, M.Naturalinova, M.Coşciug; medicii-şefi sanitari M.Cucer, E.Cocerjinschi, N.Bencheci ş.a.La 1 ianuarie 1980 in raion funcţionau 11 spitale: unul in oraş şi 10 la sate, 39 puncte medicale de felceri şi moaşe, 3 bucătării de produse lactate. Sistemul de iluminare culturală a constituit o parte componentă a sistemului sovietic. După modelul altor republici şi localităţi din Moldova, pe lăngă Casa de cultură raională activează un cor, format din 45 de oameni, in cere de dans in care activează 26 de oameni, un cere dramatic şi o orchestra de instrumente de suflat, care au intrunit respectiv 22 şi 14 de artişti amatori. In anul 1955 au fost prezentate 27 de concerte pentru orăşeni, in satele raionului Rezina - 19, in alte raioane - 8 concerte. Activitatea Casei de cultură a fost distinsă in cadrul unui concurs raional (locul I), şi unuia republican (locul II). In anul 1960 pe lăngă Casa de cultură din Rezina a fost organizat ansamblul de căntece şi dansuri "Floricica", care a concertat cu succes atăt in ţară cat şi peste hotarele ei. Membrii acestui colectiv au dus faima dansului şi căntecului popular departe de baştină: in Letonia, Estonia, Ucraina, Rusia, Polonia, Guineea-Bisau (Africa), Cehoslovacia, familiarizănd, astfel, publicul spectator cu frumoasele hore, sărbe, bătute ale noastre. Conducătorul formaţiei a fost Nicolae Lupov maestru coreograf, lucrător emerit al culturii din Republica Moldova. In anii 60 la Rezina ia naştere cercul fotografic "Lumina", căruia in 1980 i se conferă titlul de studiou model şi care mai tărziu devine studiou popular. In fruntea studioului aproape 40 de ani s-a aflat Ion Grigoriev, membru al Uniunii artiştilor fotografi din Moldova, membru de onoare al Uniunii artiştilor din Romania. De o mare popularitate se bucură "Corala Nistrului" (conducător artistic maestru Tudor Ţurcanu), care s-a invrednicit in repetate rănduri de diplome de onoare, premii băneşti. Participănd la festivalul republican de muzică corală "La izvoare", corul este decorat cu o diploma de gr. I şi una de gradul III, iar la festivalul republican "G.Musicescu - 150 ani" se plasează pe locul intăi in republica. Biblioteca raională la 1962 dispunea de 32772 exemplare de cărţi şi acordase către acest' moment servicii la 2676 de cititori. Pentru munca efectuată biblioteca este distinsă cu Diploma de onoare a Ministerului culturii al RSSM. In 1961 la biblioteca din satul Ciorna erau inscrişi 576 de cititori şi imprumutul de cărţi din prima jumătate a anului a constituit 2012 exemplare. Colhozul "Gorki" a acordat un ajutor de 250 ruble pentru procurarea literaturii. La 1 ianuarie 1980 in raion funcţionau 54 de şcoli, dintre care 23 medii, 24 de opt ani şi 7 primare, o şcoală profesională tehnică şi una auxiliară, 62 grădiniţe de copii. Sistemul de iluminare culturală era constituit din o casă de cultură raională, 28 palate de cultură, 34 de cluburi săteşti, 66 de biblioteci, inclusiv o biblioteca raională pentru maturi şi una pentru copii, 58 biblioteci săteşti, o şcoală de muzică şi una de pictură. Şcoala de muzică işi incepe activitatea in anul 1965 şi a făcut mult pentru cultura muzicală a populaţiei, a propagat pe larg arta muzicală. De-a lungul anilor şcoala a fost absolvită de sute de copii. Primul director al şcolii de muzică a fost M.Darienco. O puternică influenţă politică asupra oamenilor muncii au exercitat ziarul raional "Farul Nistrean" şi postul de radio local. Ziarul raional a fost infiinţat in aprilie 1948. Cu prilejul aniversării a 45 de ani de la infliinţarea ziarului se mentiona că cele peste 10000 numere ale gazetei editate in această perioadă (la inceput ziarul se numea "Slobozirea", mai apoi "Munca paşnică", iar din 1962 el apare cu titlul de "Farul Nistrean") constituie letopiseţul vieţii şi activităţii oamenilor muncii din raion. Ziarul a fost desemnat in repetate rănduri drept laureat la diverse concursuri unionale şi republicane. Pe parcursul anilor 1948-1985 redactori ai ziarului au fost G.Chiticari, G.Sagaidac, D.Staruş, G.Untilă, N.Melnic, V.Afanasiev, T.Iaşcenco. Vorbind despre biblioteci ca focare de cultură, despre rolul gazetei s-ar cuveni o analiză mai aprofundată: ce cărţi erau preferate mai mult - cele ruseşti sau cele in limba romănă, ce tiraj aveau variantele rusă şi romănă ale gazetei. Dar şi fara prea multe investigaţii ştim cu toţii care era adevărata stare de lucruri. La acest capital, al rusificării Rezina a plătit un tribut mare, ca de altfel şi alte centre inalt mdustnalizate din republică, unde totul se făcea cu "ajutor frăţesc". Este important ca noi, rezinenii, să depăşim cu cinste problemele şi nedreptăţile generate de timpurile vitrege prin care am trccut. Sistemul sovietic, pănă la urmă, a suferit un eşec Către mijlocul anilor 80 U.R.S.S. era practic nefunctionabilă, din care motiv a inceput să incline spre "perestroică", apoi a demarat şi procesul de destrămare a imperiului sovietic.
Go to top