Evoluţia vieţii politice, economice şi culturale după anul 1985 a fost marcată prin mari schimbări obiective, necesare şi inevitabile. Restructurarea, publicitatea, transparenţa au făcut posibilă descătuşarea spirituală, democratizarea relaţiilor sociale in oraş. Populaţia nu a rămas indiferentă faţă de schimbările care au demarat in societate. Ea a participat activ la toate evenimentele care s-au produs in Republica Moldova. Deşi după 1985 ideile innoitoare de la Moscova păreau că nu mai ajung la Chişinău, cu atăt mai puţin in provincie, ele au pătruns in cele din urmă. Mulţi reprezentanţi ai intelectualităţii din Rezina au respins cu hotărăre aşa-numitele teze - o tentativă disperată a unui sistem ratat de a recupera poziţiile pierdute. O buna parte din locuitori au susţinut "Mişcarea democratică", iar mai apoi Frontul popular din Moldova. Cetăţenii din Rezina au condamnat politica separatiştilor din Comrat, Tiraspol şi Răbniţa, au protestat contra politicii imperiale, promovate de Moscova, au susţinut, in 1989, lupta pentru decretarea limbii romăne ca limbă de stat, trecerea la grafia latină. Un rol important in democratizarea şi restructurarea vieţii politice şi sociale din oraş l-au jucat primele alegeri libere din martie 1989 şi februarie-martie 1990. Majoritatea orăşenilor au votat pentru scriitorul Dumitru Matcovschi, candidat in organul legislativ Suprem al U.R.S.S. In martie 1990 alegătorii din Rezina l-au ales ca deputat in Parlamentul Republicii Moldova pe Nicolae Proca, unul dintre autorii acestor rănduri. Populaţia oraşului a susţinut aproape in unanimitate "Declaraţia cu privire la suveranitatea Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti", adoptată de Parlamentul Republicii la 23 iunie 1990. Această declaraţfe a constituit un pas concret spre ieşirea din raza de influenţă a imperiului sovietic, spre restabilirea suveranităţii. Majoritatea orăşenilor s-au opus incercărilor de a organiza in Moldova aşa-numitul referendum din 17 martie 1991 care urma, chipurile, să determine poziţia populaţiei cu privire la menţinerea U.R.S.S., a condamnat puciul militaro-comunist, organizat la 19-21 august 1991 de forţele totalitariste. O parte din rezineni au participat la Marea Adunare Naţională, convocată la 27 august la Chişinău de către forţele democratice din Moldova; au susţinut unanim "Declaraţia de independenţă a Republicii Moldova". Luănd act de conţinutul declaraţiei, mulţi rezineni au ajuns să inţeleagă, dacă mai aveau indoieli, că actele de dezmembrare a teritoriului national de la 1775 şi 1812 au fost in contradicţie cu dreptul istoric şi de neam al populaţiei din Basarabia şi Bucovina de Nord. Ei au aprobat avizul comisiei Sovietului Suprem al R.S.S.M. din 23 iunie 1990, prin care pactul Molotov Ribentrop (din 23 august 1939) a fost declarat "nul ab iniţio", au cerut lichidarea consecinţelor politico-juridice pentru Basarabia şi Nordul Bucovinei; au condamnat politica expansionistă a Rusiei. Din numărul evenimentelor esenţiale produse in anii 90 in sud-estul Europei face parte şi războiul pentru păstrarea integrităţii teritoriale a Republicii Moldova. Anul 1992 va intra in istoria Republicii Moldova ca anul in care au avut loc cele mai tragice evenimente şi care au pus in pericol independenţa şi integritatea teritorială a statului nostru. Forţele proimperiale din Rusia au dezlănţuit un veritabil război contra Republicii Moldova, cu operaţiuni militare, cu cuceriri de teritorii, cu lupte săngeroase. Pentru Moldova acest război a fost un război drept, de apărare a independenţei şi integrităţii sale teritoriale. Dar Republica Moldova a rămas singură in fata unui monstru militar agresiv şi conducerea Moldovei n-a reuşit să apere independenţa şi integritatea republicii. Lupta pentru integritatea teritorială a Moldovei nu s-a terminat. Ea continuă. Rezinenii, organele autoadministrării locale au inţeles adevărul despre războiul de pe Nistru şi au intreprins un sir de măsuri ca acest conflict militar să nu se răsfrăngă asupra localităţilor Rezina-Răbniţa, au făcut tot posibilul ca in această regiune să domine in continuare liniştea şi pacea. O trăsătură caracteristică a vieţii social-politice in prag de mileniu o constituie apariţia mai multor partide şi mişcări politice cum sunt Frontul Popular Creştin Democrat, Partidul Forţelor Democratice, Partidul National-Liberal din Moldova, Partidul Democrat-Agrar din Moldova, Partidul Comuniştilor din Moldova, Partidul Social-Democrat Unit, Mişcarea "Pentru o Moldova democratică şi prosperă", Mişcarea civică pentru reforme etc. Ele toate au un anumit rol in viaţa publică. In baza articolului 17 al Statutului oraşului Rezina şi cu scopul de-a comemora istoria localităţii primăria şi consiliul ei, prin deciziile lor de la 24 şi 29 iunie 1998, au aprobat Sterna şi Drapelul oraşului Rezina. Stema reflectă, in limbaj plastic, devenirea istorică a rezinenilor, transpune in imagini codificate inlănţuirea istorică a evenimentelor din trecut şi prezent, relevănd totodată aspiraţiile de viitor ale băştinaşilor. Drapelul este simbolul vitalităţii şi demnităţii rezinenilor, expresia hotărării lor nestrămutate de a supravieţui şi ocupa locul meritat in istorie. Simbolurile au următoarea descriere şi explicaţie.Un rol anumit in viaţa politică a Rezinei l-au avut alegerile din 1990 şi 1995. Preşedinte al Sovietului orăşenesc Rezina a fost ales la 1990 A.Chiriţa, care a lucrat pănă in anul 1992. I-a succedat in post I.Burciu, el fiind primul primar ales in mod democratic in perioada postbelică. Prin vot universal, egal, direct şi liber exprimat, pe liste de partid, la alegerile locale din 1995 sunt aleşi şi consilierii P.Gulica, N.Bencheci, V.Burlaca, O.Scutelnic, V.Struţ, V.Ciliuţa, A.Caraivan, N.Lupov, M.Odobescu, E.Rusu, A.Cuzuioc şi alţii. Conform datelor ultimului recensămănt unional al popu-laţiei din Republica Moldova din anul 1989 numărul de locuitori in oraşul Rezina era de 14.476, dintre care 7074 bărbaţi şi 7402 femei. In satele Boşerniţa şi Ciorna locuiau respectiv 516 şi 1487 de oameni. Nivelul de instruire al populaţiei orăşeneşti in vărstă de 15 ani şi mai mult era următorul: aveau studii superioare -1207, studii medii de specialitate - 2240, studii medii de cultură generală - 3.365, medii incomplete - 1739, primare -528, fara studii - 420. La 1000 de persoane in vărstă de 15 ani şi mai mult aveau studii superioare 126 de oameni, medii de specialitate - 234, medii de cultură generală - 351, medii incomplete - 181, primare - 55 şi nu aveau studii primare . Repartizarea populaţiei raionului Rezina ocupată in ramurile economiei naţionale la 1000 de persoane pe ramurile de producţie materială constituia 764 de oameni, inclusiv 252 erau ocupaţi in industrie, transporturi, telecomunicaţii şi construcţii, 428 - in agricultură şi gospodăria silvică, 71- in comerţ, alimentaţia publică, aprovizionare material-tehnică şi desfacere, achiziţii. Populaţia ocupată in ramurile neproductive alcătuia 231 de persoane, dintre care 174 in sferele ocrotirii sănătăţii, culturii fizice şi asigurărilor, invăţămăntul public şi culturii. Din numărul total al populaţiei din oraş la o mie de persoane erau ocupaţi in special cu munca intelectuală 404 oameni, iar cu munca fizică 596. Perioada străbătură de la 1990 incoace s-a caracterizat, din punct de vedere econimic şi social, prin mari dificultăţi. Costurile tranziţiei au afectat nivelul de trai al populaţiei. Şomajul, creşterile de preţuri reprezintă elemente ale costurilor sociale iar pentru diminuarea acestora au fost luate măsuri de protecţie socială, care s-au dovedit insuficiente. Ca urmare s-a redus activitatea intreprinderilor, a crescut numărul şomerilor. Trecerea la economia de piaţă a determinat scăderi ale producţiei la un sir de agenţi economiei cu capital de stat din oraşul Rezina. Lipsa de materii prime, a pieţelor de desfacere, aşteptarea "ordinelor de sus" au pus şi pun mari obstacole in calea proceselor de producţie. Pentru buna aprovizionare a oraşului şi raionului cu produse lactate a fost construită şi data in exploatare fabrica de prelucrare a laptelui din Rezina, iar pentru imbunătăţirea condiţiilor de trai ale oamenilor in partea de sud-vest a oraşului incepe construcţia unui nou cartier de case individuale. La solicitarea populaţiei, in anul 1997, a inceput reconstruirea bisericii "Acoperămăntul Maicii Domnului".In anul 1989 din iniţiativa colectivului redacţiei ziarului "Farul Nistrean", spitalului raional şi şcolii medii nr.2 are loc adunarea mijloacelor băneşti pentru a inălţa in oraş un bust Marelui Eminescu. Sculptorii D.Rusu şi arhitectul Răzlog din Chişinău, meşterul petrar S.Lozan din Cosăuţi lucrează paralel asupra bustului şi a soclului. Astfel, cu eforturile rezinenilor, intrun an de zilei iniţiativa s-a materializat intrun original monument, care a fost instalat in centrul oraşului. Colectivul CMM-84 (conducător M.Maznic) a propus să fie restabilit izvorul "făntăna ardelenilor". Bătrănii povestesc că in 1942 din iniţiativa pretorului din regiunea Ardeal a fost amenajat un izvor construit la inceputul sec. al XX-lea de către Nichita Turtă, starostele localităţii, originar din Rezina.care a fost apoi mulţi ani in delăsare. Mai tărziu acest izvor a nimerit in zona de construcţii şi a fost dat uitării. Mulţi nici nu ştiau de existenţa lui. Datorită muncii sărguincioase a lui Mihai Maznic, Grigore Hăncu, Vladimir Dabija, Andrei Stavilă, Dumitru Ceban, Mihai Boico, Gheorghe Zgurean şi alţii izvorul a fost restabilit. In agricultură, principala problemă a fost aplicarea Legii cu privire la Codul funciar. Comisia de aplicare a Legii şi-a consacrat o mare parte din timp rezolvării problemelor cetăţenilor. In anul 1993 orăşenilor le-au fost distribuite 244 ha, revenindule căte cinci ari de pămănt, ceea cea permis imbunătăţirea intr-o oarecare măsură a condiţiilor de trai. Suprafaţa totală de pămănt care intră astăzi in posesia primăriei este de 9.982 hectare. Telecomunicaţiile funcţionează in cadrul asociaţiei "Moldtelecom" care dispune de centrale telefonice automate. Numărul abonamentelor telefonice a crescut in ultimii ani, cele mai mult de 3 mii de telefoane imbunătăţind condiţiile de trai ale orăşenilor. După 1990 comerţul a cunoscut aspecte specifice ale trecerii spre economia de piaţă. Mulţi dintre cei intraţi in şomaj, şi nu numai ei, au practicat micul trafic cu mărfuri aduse din Turcia, Romania, Ucraina, Rusia. Treptat in locul tarabelor apar magazine particulare bine aprovizionate. Volumul vănzărilor cu amănuntul a sporit considerabil in ultimii ani iar eel al produselor alimentare s-a triplat. Zona comercială a oraşului este amplasată pe prospectul Şciusev precum şi in centrul localităţii. In ceea ce priveşte raionul Rezina, satele lui au marcat şi ele un nivel anumit de dezvoltare. Cei 54,8 mii locuitori din raion beneficiat de 38 de şcoli, in care in anul de invăţămănt 1996-97 invăţau 10.062 de elevi sub indrumarea a 826 de cadre didactice. De straja sănătăţii populaţiei stau 122 de medici şi 392 de asistente medicale. In raion, deşi in condiţii economice grele, funcţionat totuşi 36 de cămine culturale in care activează 182 de formaţiuni artistice. Organizarea de manifestări culturale şi festivaluri folclorice precum şi valorificarea potenţialului turistic al zonei sunt alte obiective importante ale oraşului. Conform legii "Privind organizarea administrativ -teritorială a Republicii Moldova" nr. 937-III din 26 martie 1999 raionul Rezina a fost desfiinţat. La momentul actual pe teritoriul fostului raion activează 13 primării, s-au produs schimbări esenţiale in structura teritorială şi social economică a primăriei oraşului Rezina. In componenţa primăriei oraşului au fost incluse localităţile Solonceni, Saharna-Veche, Saharna-Nouă şi Buciuşca. Numărul populaţiei a crescut pănă la 22 mii locuitori. Toate acestea, sperăm, vor oferi populaţiei locale o viaţă mai buna, şanse mai mari de afirmare, condiţii de trai civilizate.
Go to top