Regimul autocraţiei ţariste nu permitea dezvoltarea vieţii politice, naţionale şi democratice. In general la instalarea sa, rezinenii considerau că regimul ţarist va fi temporar, deoarece deseori armata rusă năvălea, iar mai apoi se retrăgea inapoi in Rusia. De data aceasta insă n-a fost să fie aşa. De aceea unii boieri, oameni gospodari, işi exprimau dorinţa de intoarcere a Basarabiei la Moldova. De acum la 1814 unii rezineni erau antrenaţi in activitatea politica contra ţarismului, protestau că n-aveau şcoli, naveau biserica in limba maternă. Un sir de evenimente politice au avut loc in Rezina in anii 1905-1917, pe care nu le putem trece cu vederea. Ziarul "Bassarabscaia jizni" scria la 11 septembrie 1905: "Luănd pildă de la alte localităţi, au declarat grevă croitorii atelierelor din Rezina. Ei cer ziua de muncă de 12 ore, de la ora şapte dimineaţa pănă la şapte seara. Unii stăpăni s-au pronunţat a fi de acord, dar alţii refuză, injosindui . La 11 decembrie 1905 aceeaşi sursă ne comunică că "Sămmbătă, 11 decembrie, administraţia muncitorească locală a organizat un miting (după număr, al treilea). Sala era plină. Oratorii vorbeau despre rolul proletariatului, despre mişcarea de eliberare naţională, despre imbunătăţirea condiţiilor de trai etc. Un participant la miting, văzăndul pe ureadnic, a strigat: "Poliţia!": Oamenii s-au speriat, dar muncitorii au reuşit să-i liniştească şi mitingul a continuat". La scurt timp după prăbuşirea regimului ţarist in Rusia, la sfărşitul lunii martie 1917, la Rezina a fost infiintat Sovietul de deputaţi ai muncitorilor, in care au intrat reprezentanţi ai tuturor intreprinderilor din localitate. Ca o trăsătură comună a acelor timpuri, majoritatea membrilor acestui soviet erau străini, care se stabiliseră de nu prea mult timp la Rezina. In principiu, sovietul lupta pentru satisfacerea revendicărilor economice şi politice ale oamenilor muncii: solidarizarea socială şi politică a oamenilor, ziua de muncă de 8 ore, crearea sindicatelor muncitoreşti, majorarea salariilor, imbunătăţirea condiţii-lor de muncă şi de trai, dar şi pentru menţinerea integrităţii Rusiei. In luna mai delegatul garnizoanei din Petrograd, bolşevicul Krălenko a luat cuvăntul la o adunare, la care au participat aproape o mie de rezineni, unde a explicat esenţa şi insemnătatea tezelor din aprilie ale lui Lenin. La 20 septembrie 1917 in Chişinău s-a deschis congresul regional al Sovietelor de deputaţi ai muncitorilor, soldaţilor şi ţăranilor, la care au participat şi reprezentanţi din Rezina. Situaţia in judeţul Orhei se complică după incetarea operaţiilor militare de pe frontul primului război mondial in primăvara anului 1917, cănd in Rusia izbucnise revoluţia din februarie. Grupe de soldaţi ruşi, care se retrăgeau de pe Frontul Roman, şi care, practic, nu se mai supuneau nimănui, au inundat judeţul comitănd jafuri, asasinate de tot felul. Iată ce scria ziarul "Cuvănt moldovenesc" in aceste zile: "Pe data de 6 şi 7 iunie au sosit dinspre Odesa la gara Şoldăneşti 12 companii ale armatei ruse cu un efectiv de 3000 de soldaţi. La Şoldăneşti au cumpărat de la negustorii evrei vin şi, imbătăndu-se, au atacat gospodăria preotului, spărgănd 18 geamuri, au deteriorat prăvălia lui Talic şi au furat de la Zinovia Rusu hainele şi trei covoare. Pornind spre Orhei, au prădat in satul Curleni pe o mama şi fata ei de 100 ruble şi vreo 10 vedre cu vin. La Şărcova l-au bătut pe sergentul lor Dolghi pentru că s-a opus prădăciunilor şi au siluit multe femei. In mai ziarul "Svobodnaia Bessarabia" scria: "Din cauza scumpirii produselor alimentare in judeţul Orhei s-au inceput conflicte serioase cu vănzătorii. Drept urmare unele comitete (Rezina şi Cinişeuţi) au izbutit să micşoreze preţurile".Paralel cu mişcarea revoluţionară rusă, in oraşul şi volostea Rezina a luat amploare şi mişcarea de eliberare naţională. Rezinenii niciodată nu s-au impăcat cu regimul colonial ţarist. Ei foloseau diferite forme, metode de protest, cereau şcoală naţională, oficierea serviciului divin in limba maternă, administraţie locală, care ar activa in limba populaţiei băştinaşe. In Rezina erau citite ziarele naţionale "Basarabia", editat de Em.Gavriliţă şi "Moldovanul" al lui Gh. Madan, foi volante ale diferitelor partide politice. In 1912, cănd a sosit ţarul in Basarabia, unii ţărani cinsteau căte un pahar de vin şi incepeau să-l ponegrească. Serviciile poliţiei au inregistrat numeroase cazuri de acest fel. Nu era intămplător faptul că intelectualii, marii proprietari de pămănt, ţăranii gospodari au susţinut in martie-aprilie 1917 Programul Partidului National Moldovenesc şi au participat la multe manifestaţii naţionale desfăşurate in Rezina şi in Chişinău. In Rezina, a fost formată o cohortă militară moldovenească. Reprezentanţii judeţului Orhei au participat la formarea "Sfatului Ţării" - primul organ reprezentativ regional. Din Sfatul Ţării au făcut parte căţiva deputaţi din plasa Rezina. In arhivele republicii s-au păstrat documente despre activitatea deputaţilor Sinicliu Elefterie, originar din satul Echhimăuţi, Basile Bărcă şi Pavel Cocărlă din localitatea Ignăţei şi Nicolae Checerul - Cuş din Stodolna Sinicliu Elefterie s-a născut la 4 august 1895 in comuna Echimăuţi din judeţul Orhei. Avea studii primare fiind agricultor. In armată a fost fruntaş. Anul 1917 il găseşte militar in termen la Ecaterinoslav, unde organizează un Comitet ostăşesc moldovenesc a cărui primă şedinţă are loc sub preşedenţia sa. Mai tărziu reuşeşte să aducă in Basarabia bateria de artilerie organizată acolo, la Ecaterinoslav formată numai din basarabeni incadrănduse in regimentul de artilerie moldovenesc. Din partea acestui regiment Sinicliu Elefterie la deschiderea Congresului ostăşesc moldovenesc, va saluta acest congres, la (are a luat parte (20 - 25 octombrie 1917). Sinicliu Elefterie a fost ales deputat in Sfatul Ţării din partea judeţului Orhei, precum şi in biroul de organizare a Sfatului Ţării. A fost deputat intre 21 noiembrie 1917 şi 18 noiembrie 1918. La 27 martie 1918 a votat pentru Unirea Basarabiei cu Romania. După 1918 a fost deputat in Parlamentul Romăniei intregite, a exercitat funcţia de Preşedinte al Comisiunii de expropriere şi improprietărire a judetului Orhei şi vice-primar al municipiului Chişinău. Este decorat cu ordinul Ferdinand, Steaua Romăniei, Coroana Romăniei etc. Moare in Bucureşti in 1979 sau 1980 .Vasile Bărcă s-a născut la 2 ianuarie 1884 la Ignăţei, judeţul Orhei. După terminarea liceului se inscrie la facultatea de drept din Peterburg pe care o termină in 1906 devenind avocat. La 13 martie 1917, fiind in serviciul zemstvei judetului Soroca, prezidează o adunare comună a membrilor Zemstvei cu reprezentanţii intelectualităţii şi ţărănimii din judeţ, votănd cu două săptămăni inainte de 27 martie o moţiune prin care se cerea unirea cu Romania a judetului Soroca, semnată de aproape 200 de reprezentanţi. In Sfatul Ţării este delegat de zemstva judetului Soroca la 18 martie, dar nu reuşeşte să ajungă la Chişinău in timp util şi deci nu votează la 27 martie 1918. Rămăne membru al Sfatului Ţării pănă la 25 noiembrie 1918, cănd este ales vicepreşedinte, funcţie pe care o deţine şi in perioada de lichidare a Sfatului Ţării pănă la 18 februarie 1919. Alte funcţii in Sfatul Ţării: vicepreşedinte al Comisiei Constituţionale şi membru al Comisiei Juridice. In aa. 1920-21 este director general la Interne, adinterimar la Agricultură şi Domenii precum şi la directoratul Justiţiei, apoi pentru scurt timp primar al municipiului Chişinău şi, in sfărşit, in 1936-1937 Subsecretar de Stat al Ministerului de Interne şi director al cotidianului romănesc "Basarabia". A fost deputat de Orhei in 10 legislaţii. A fost decorat: Coroana Romăniei, Vulturul Romăniei, Regele Ferdinand in grad de comandor, Coroana Romăniei in grad de mare ofiţer. Alt deputat al Sfatului Ţării din satul Ignăţei a fost Pavel Cocărlă. Născut la 1894, devine deputat la 22 ianuarie 1918, iar la 27 martie 1918 acest tănăr de 24 de ani votează Unirea Basarabiei cu Romania. A fost membru al Comisiunilor I-a. Agrară şi a II-a Agrară, a făcut parte din fracţiunea ţărănească a Sfatului Ţării. A fost ales ca membru al Sfatului Ţării la Congresul III al Deputaţilor Ţărani şi membru al Comitetului Executiv Gubernial al Sovietului Deputaţilor Ţărani. De menţionat şi despre meritul lui Nicolae Checerul-Cuş, născut in 1873 la Stodolna - Izvoara din judeţul Orhei. A practicat avocatura in Orhei şi a fost delegat pentru Sfatul Ţării de zemstvă judeţeană. A fost deputat de la 25 martie 1918 pănă la 27 noiembrie 1918. Nu se ştie de ce nu a participat la votarea din 27 martie 1918. Probabil, in cele două zile rămase nu a mai ajuns să fie validat (25-27 martie). A făcut parte din fracţiunea ţărănească. După Unire a fost senator de Orhei. In 1940, chiar la 28 iunie, vine in Ţară stabilinduse cu traiul la Cămpulung-Muscel. Moare la Cămpulung la 21 octombrie 1946 la 73 ani .Anul 1917 a avut o importanţă deosebită pentru istoria Basarabiei. După evenimentele revoluţionare din Petrograd, la 2 decembrie 1917, a fost proclamată Republica Democratică Moldovenească, iar la 24 ianuarie 1918 este declarată independenţa ei. Proclamarea independenţei de către Sfatul Ţării s-a efectuat atunci cănd, la apelul făcut de deputaţi in ziua de 13 ianuarie, trupele romăne au intrat in Basarabia cu scopul să apere populaţia băştinaşă de dezordinile provocate de soldaţii ruşi şi de atentatele bolşevicilor de a aresta fruntaşii moldoveni din Sfatul Ţării. In aceste imprejurări, in lunile februarie-martie 1918, trupele romăne au dat ripostă grupelor de soldaţi ruşi in localităţile Răbniţa, Rezina, Dubăsari, Şoldăneşti. Armata generalului Braşteanu a luat sub apărarea sa viaţa oamenilor, a populaţiei locale, a oprit teroarea bolşevică. Lupta pentru unitatea naţională a neamului romănesc a devenit deschisă pe malul Nistrului. Oraşul nistrean a devenit inevitabil Rezina romănescă. Condiţiile şi premisele istorice au contribuit la aceea că la 27 martie 1918 Sfatul Ţării a proclamat Unirea Basarabiei cu Romania. Astfel Basarabia revine in cadrul firesc national. Unirea Basarabiei cu Romania a avut un ecou pozitiv. Iată ce scriau in telegrama lor de felicitare locuitorii plasei Cineşeuţi adresată Sfatului Ţării. "Toate clasele sociale ale populaţiei din plasa Cineşeuţi cu insufleţire sărbătoresc ziua mare pentru Basarabia, ziua de 27 Martie, ziua reintoarcerii Basarabiei in sănul patriei Romania. In amintirea acestui eveniment de dreptate istorică Zemstva de voloste (plasa - n.a) a desemnat un fond pentru deschiderea unei şcoli medii in Cineşeuţi. Trăiască Romania Mare!" Telegrama a fost semnată de preşedintele Zemstvei de voloste din Cineşeuţi, Melulcov. Analizănd documentele şi faptele istorice din perioada 1812-1917 putem trage anumite concluzii. In primul rand, războiul ruso-turc din 1806-1812 n-a avut un caracter progresist pentru Moldova, cum au incercat să ne c onvingă unii istorici, fiindcă cele două imperii Turcia şi Rusia au scmdat Moldova după bunul lor plac. Aceasta a lost o mare tragedie in viaţa poporului nostru, ce are rezonanţe pănă in zilele noastre. Regimul ţarist a dus in Basarabia o politică rigidă, de colonizare, rusificare, de intărire a dominaţiei sale in această regiune a Europei de Sud-Est. In al doilea rănd, teritoriul Basarabiei a fost colonizat, fapt ce a dus la acutizarea, in acest ţinut, a lipsei de pămănt şi la rusificarea populaţiei. Ţarismul a creat probleme de ordin etnic, teritorial şi administrativ, national, statal şi politic care nici pănă in prezent nu sunt rezolvate. In al treilea rănd, oraşul Rezina n-a avut şanse să se dezvolte, să prospere şi să fie un centru de cultură naţională. Chiar şi după construirea căii ferate, totuşi, Rezina a continuat să fie un centru de voloste rusesc, unde demnitarii urmăreau promovarea intereselor administrative, politice ale Rusiei ţariste. Aproape 106 ani a existat o atitudine plină de suspiciuni faţă de acest oraş. Orice iniţiativă, tot ce se preconiza se stopa, pentru ca mai apoi să apară peste Nistru, unde ruşii se simţeau mai siguri pe poziţiile lor. Sub regimul ţarist oraşul Rezina a rămas in continuare un oraş provincial colonizat. Suferinţele au fost mari, dar şi mai puternice au fost forţele de viaţă, de rezistenţă. De aceea in următoarea perioadă rezinenii s-au incadrat mai activ in viaţa politică şi culturală a Basarabiei.
Go to top